Pribegeam cândva departe, rătăcind pe căi deșarte - sora Iulia Drăgan, Toplița.

Pribegeam cândva departe Rătăcind pe căi deşarte, Dar Tu, Doamne, m-ai iubit! M-ai scăpat de moarte! Nu te cunoşteam prea bine Şi-am ales cărări străine Dar Tu m-ai scos iubitor din foc şi ruine! R: Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Ce-ai găsit bun şi frumos, C-ai venit din înălţime Să salvezi un păcătos? Ce-ai găsit, Doamne, la mine? Că aşa mult m-ai iubit, Ai lăsat chiar slăvi divine Şi în braţe m-ai primit? Într-o zi împins de gloate Te-am văzut cu crucea-n spate, Şi-am strigat în rând cu toţi Să fi dat la moarte. Când ceream cu ură-osândă De sub fruntea-ţi sângerândă M-au chemat doi ochi senini Şi-o privire blândă De-atunci plâng şi mi-e ruşine Şi te caut cu suspine, Căci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor Să mă iei la tine! N-aş putea o sfinte Tată Să îţi răsplătesc vreodată Dragostea Ta, Doamne bun, Poate niciodată!