Ștefan Câlția „Transilvania Extravaganza": curator Liviana Dan în dialog cu istoricul Cosmin Nasui

Modernism.ro a fost invitat de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu - un material cu: Liviana Dan, curatoare expoziție Ștefan Câlția „Transilvania | Extravaganza” Cosmin Nasui, istoric de artă Filmarea a fost facuta la Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu. Chapters 0:00 Introducere și cifrele expoziției 1:41 Movila și guruiața 7:34 Traseul expoziției: topica lui Câlția 9:30 Migrația în America și modernizarea Transilvaniei 11:47 Circul ca sursă de inspirație 12:44 Paradigme critice: Bruegel, Goya, Beckmann 15:03 Întâlnirea personală cu artistul 19:15 Filiație alternativă: Füssli, Zurbarán, Goya 21:54 Matisse, Monet și confortul estetic 25:43 Vivienne Westwood și Issey Miyake în pictură 26:46 Linia românească: Tonitza, Podlipny, Corneliu Baba 30:16 Monarhia și căutarea eleganței 31:29 Meșterul și obiectele găsite 33:43 Bestiarul: inorogii Transilvaniei 35:06 Spațiul Mănăstirii Ursulinelor Expoziția are o gestație de șase ani și cuprinde peste 130 de lucrări, din anii '70 (anul absolvirii Institutului Nicolae Grigorescu, clasa lui Corneliu Baba) până în 2026. Liviana Dan respinge eticheta de retrospectivă: Câlția e încă la maturitate creativă și activ. Movila din curte e făcută din brazde aduse chiar din Șona, Țara Făgărașului, ca reconstituire a spațiului pe care artistul îl trăiește și îl visează. Guruiața, o formă de relief specifică zonei, revine constant în operă, devenind aproape un personaj. Tehnic, movila și un „pește” construit special au rezolvat nevoia de puncte verticale într-o expoziție altfel foarte orizontală. Pe pământul adus au apărut spontan ciuperci, fragi, flori, iar o mierlă și-a făcut cuib acolo. Structura urmează topica proprie a lui Câlția — pământ, cer, apă, oameni, sat — nu o logică cronologică. Traseul merge de la marginea pădurii, prin grădina secretă (singura intervenție directă a artistului), până la casele albastre și portretul unui dulgher din anii '70, apoi la tabloul vecinei Hanelore, care deschide zona cosmopolită central-europeană a expoziției. Acest fir se leagă și de migrația oamenilor din Șona spre America înainte de Primul Război Mondial — inclusiv bunicul și străbunicul Livianei Dan —, migrație care a adus bani, dar și „o privire mai educată”, aducătoare a primelor reguli ale modernismului în Transilvania. Din același context ar fi apărut și circul ambulant, pe care Câlția l-ar fi întâlnit personal, fiind el însuși „om de circ” o perioadă — iar pictura lui recreează acel traseu poate inițiatic. Curatoarea respinge apropierea consacrată de Bruegel și Bosch, considerând-o forțată, pentru că Câlția nu e un artist social-critic. Propune în schimb o filiație spre Füssli, Zurbarán și Goya, mai degrabă un conceptualism de metodă susținut prin repetiție și serializare. În linia românească, vede filiația Tonitza – Podlipny – Corneliu Baba – Câlția, cu teme comune precum clovnii sau dungile albastre, și o extinde spre generații mai tinere, Marius Bercea și David Farcaș. Liviana Dan l-a cunoscut pe Câlția personal abia în noiembrie anul trecut, deși îi știa opera dinainte. Descrie contrastul dintre zona ei de artă contemporană/underground și atmosfera de „patriarhat frumos” din jurul artistului la Șona. Aduce și analogii biografice — familia Matisse, viața lui Monet la Giverny — și observă influențe vestimentare care îi amintesc de Vivienne Westwood și Issey Miyake, deși crede că artistul nu urmărește reviste de modă. Apropierea lui Câlția de Casa Regală și de Pinacoteca Familiei Regale ține, spune ea, de căutarea unei anumite eleganțe. Menționează și felul în care artistul se numește pe sine „meșter”, legat de universul dulgheriei, și bestiarul din lucrări — creaturi fantastice, mai ales inorogi, prezenți, spune ea, „de mult timp” în Transilvania. Locul expoziției e fostul liceu catolic din incinta Mănăstirii Ursulinelor, cu sală de gimnastică și bazin de înot odinioară, reabilitat doar la parter. Pereții parțial îmbrăcați în plastic creează, spune Liviana Dan, o instalare foarte contemporană, iar expoziția „arată mult mai bine aici” decât ar fi arătat într-un white cube. Ea speră ca spațiul să fie folosit în viitor pentru cultură, dat fiind că Sibiul nu are galerii de artă stabile. // Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu depășește sfera unei simple celebrări a artelor — acesta îmbină teatrul, dansul, circul, filmul, musicalul, opera, literatura, conferințele, expozițiile, spectacolele, muzica și reprezentațiile stradale. www.sibfest.ro