Radu A. Pircă - Mituri și realități mai mult sau mai puțin adevărate, cu și despre Brâncuși

Brâncuși: evadările din Hobița — mit, date și context istoric Cu Radu Pircă, istoric și colecționar de artă, și Cosmin Nasui, istoric de artă Termenul „evadare din Hobița" nu îi aparține lui Radu Pircă — Brâncuși însuși îl folosește în schițele autobiografice mâzgălite pe plicuri și bucăți de hârtie din atelier, publicate de Doina Lemny în 2004, într-o franceză pe care Pircă o numește „gorjeză": amestec de română, franceză, uneori engleză sau germană. Au fost cel puțin trei evadări: prima, o singură zi; apoi plecări mai lungi, angajări la Târgu Jiu și Slatina, întoarceri. Ultima plecare din Hobița durează șase ani — „M-am plimbat prin țară și nu m-am întors acasă", scrie Brâncuși cu mâna lui. Pircă reconstruiește lumea în care a crescut sculptorul prin microistorie: date statistice, rapoarte medicale, recensăminte, toate citite critic, pentru că statisticile epocii erau puternic instrumentalizate. Hobița făcea parte din Peștișani — o comunitate de moșneni, adică țărani liberi, proprietari pe pământ moștenit, nu clăcași. Statutul acesta explică eticheta „Prințul Țăran": nu bogăție, ci independență față de boier. Tatăl lui Brâncuși era arendaș pentru mănăstirea Tismana, pe parcele mici neidentificate precis. Familia: opt copii, mamă rămasă singură. Viața concretă era aspră, dar nu cea mai aspră din țară — Gorjul o ducea mai bine decât câmpia. Baza alimentației: mămăligă (1–1,5 kg mălai pe zi pe cap de locuitor), ceapă, varză, brânză de burduf, rar carne. Brâncuși a păstrat obiceiul toată viața — mesele lui „românești" la Paris aveau tot mămăliga în centru. Casele: două camere, animale în curte, supraîncălzite iarna. Școala din Peștișani era la 5,5 km de Hobița — 11 km zilnic pe drum inexistent. Nu e de mirare că 90% din locuitori erau analfabeți, iar din cei 180.000 de gorjeni, doar 900 de femei știau să citească. Religiozitatea prezentată azi ca trăsătură definitorie a lui Brâncuși nu are acoperire în surse: Doina Lemny, care a citit tot ce a scris sculptorul, nu a găsit nicio urmă. Contactele lui intelectuale trimit mai degrabă spre teosofia și antroposofia interbelice — o spiritualitate eclectică, nu ortodoxie. Pircă e dur cu „brâncușologia": nu o consideră știință, ci artizanat. Obsesia de a găsi spirale populare sau substraturi dacice în operă e o forțare. „A făcut ilustrație cu spirale pentru James Joyce. Nu cred că s-a inspirat din folclorul românesc pentru James Joyce". Concluzia ambilor: evadarea lui Brâncuși e și mentală. El fuge din Hobița concretă și din Hobița imaginară — și din viziunea negativă a igieniștilor (sălbaticul needucat), și din cea romantizată a brâncușologilor (prințul folcloric, substratul dacic). „Cine n-a evadat de aici sunt brâncușologii”. Dovada finală: Brâncuși și-a cumpărat loc de veci la Paris, deliberat și din timp. N-a fost un accident. Chapters 0:00:00 Introducere — microistorie și „big data" istorică 0:01:23 „Evadarea din Hobița” — termenul lui Brâncuși însuși 0:04:34 Peștișani și Hobița — moșneni, nu clăcași 0:07:06 Cum citim statisticile epocii: două viziuni asupra țăranului român 0:11:28 Târgu Jiu la 1900 și școala de ceramică 0:33:21 Locuința: case mici, animale în curte, mizerie și supraîncălzire 0:36:22 Ce mâncau: mămăligă, brânză, carne rară 0:42:13 Alcoolul — mitul oltenilor bețivi vs. statistici 0:45:37 Religiozitate sau spiritualitate New Age? 0:52:28 Vestimentație, igienă și recomandările medicilor 1:01:24 Brâncuși la școală — 5,5 km pe drum inexistent 1:04:03 Analfabetismul: 900 de femei știau să citească în tot Gorjul 1:11:54 Cele trei evadări din Hobița 1:14:59 Evadarea mentală — din Hobița reală și din cea imaginară 1:17:21 Banii lui Brâncuși — burse, monument, putere de cumpărare reală 1:18:50 Episodul Morțun — mitul respingerii și scrisoarea ironică 1:22:32 Concluzie — unde continuă cercetarea ‪@modernismpunctro‬ #brancusi150 #BrancusiMituri /// În acest episod din seria „Mituri și realități mai mult sau mai puțin adevărate, cu și despre Brâncuși”, produsă de PostModernism Museum cu finanțare de la Ministerul Culturii la 150 de ani de la nașterea sculptorului, istoricul de artă Cosmin Nasui dialoghează cu istoricul și colecționarul de artă Radu A. Pircă. Mai multe detalii aici: https://www.postmodernism.ro/mituri-s...