Alain Vanatorul - Alexandre Dumas #alain #vanatorul #alexandredumas #lecturiaudio #lecturionline

#alain #vanatorul #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturi #alexandredumas #dumas #aventuri #dragoste #lecturiAI #lecturiAIonline #lecturiAIaudio #cartiaudioromana #cartiaudio Era într-o seară, la Bruxelles. Ne aflam trei în jurul unei mese; Cherville, Noël Parfait şi eu. Pe masă era întinsă o hartă a Franţei. În ajun fuseserăm patru la aceeaşi masă. Cel care lipsea acum era Victor Hugo. Îl însoţiserăm de dimineaţă la Anvers; la ora unu l-am îmbrăţişat, iar el s-a urcat pe un pachebot care pleca spre Anglia; după un sfert de ceas dispăruse după o cotitură a fluviului Escaut. Citiţi în Les contemplations minunatele versuri pe care mi le-a scris în amintirea clipei când am încetat să ne mai vedem… Ne-am întors la Bruxelles, copleşiţi de tristeţe. Necunoscut e drumul exilului. Îndată ce proscrisul dispare după deal, la cotitura drumului sau la întorsura fluviului, nimeni nu poate şti unde se duce sau dacă o să se mai întoarcă vreodată. Aşadar, în jurul mesei la care fuseserăm în ajun patru, acum nu mai eram decât trei şi, aplecaţi deasupra hărţii întinse, căutam insula Jersey. Într-acolo se îndrepta prietenul nostru. Am rămas vreme îndelungată cu degetul apăsat pe unul din cele trei puncte care alcătuiau triunghiul insulelor britanice; degetul îmi alunecă apoi peste departamentul Mânecii şi se opri pe linia care-l desparte de departamentul Calvados. Atunci mi se redeşteptă dintr-o data una dintre amintirile despre care am vorbit şi mă purtă cu zece ani în urmă. — De-ar avea parte dragul nostru Victor de vreme mai bună pe drumul de la Londra la Jersey, decât am avut eu când am călătorit de la insulele Saint-Marcouf la Grand-Camp. — De la Saint-Marcouf la Grand-Camp? Repetă Cherville. Ai făcut drumul de la insulele Saint-Marcouf la Grand-Camp? — Da. — Şi când asta? — Stai să mă gândesc… Cred că era prin 1842. — Şi ce naiba ai căutat acolo? — Mi-ar fi tare greu să-ţi spun… O călătorie fără un scop anume, cum fac eu uneori când mă simt trist şi obosit. Numai că aceea era cât pe-aci să fie ultima. — Te-a prins vijelia? — Exact. Între bancul Vays şi gurile Virei. — Nu-i un loc prea plăcut; trece un curent păcătos pe-acolo… — Îl ştii? — Îl pot socoti propriul meu duşman; l-am străbătut înot de vreo zece ori. — Ei bine, ne-a târât într-una spre coastă, dar până la urmă tot ne-a azvârlit; şi, pe cinstea mea, de n-am fi întâlnit un om de treabă care să ne adăpostească în coliba lui, aş fi petrecut noaptea sub cerul liber. Eram atât de ostenit, că nu m-aş fi încumentat să pornesc nici spre Maisy, nici spre Geffósse, nici spre Cardonville. — În căzul ăsta, ştiu unde aţi dormit; aţi dormit la Gabion. — Întocmai!… Ai stat cumva prin partea locului, de-i cunoşti fiecare piatră? — Tatăl meu îşi avea proprietatea la o depărtare de câteva leghe, între Trévieres şi Balleroy. Bărbatul despre care vorbeşti trebuie să fi avut cu el, pe vremea aceea, un băiat cam de zece-doisprezece ani. — Ai dreptate, mi-aduc aminte; o biată fiinţă plăpândă şi palidă, ce părea prea slabă pentru mediul aspru în care trăia. — Aşa-i, îl chema Jean-Marie… Dar nu la fel arăta şi gazda noastră; ce mai flăcău voinic era vânătorul acela de păsări de apă! — Într-adevăr, când l-am întrebat cu ce se îndeletniceşte, dat fiind că nu ne-am putut face o părere după diferitele obiecte din casa lui, ne-a răspuns că este vânător de păsări de apă. De teamă să nu-i par chiar un ageamiu, fiind eu însumi vânător, n-am îndrăznit să-i cer lămuriri amănunţite asupra acestui fel de vânătoare. De altfel, omul ne-a oferit cu dragă inimă ospitalitatea, atât cât îngăduia sărmana lui colibă. Mi-a propus chiar să dorm în patul lui sau, dacă vreau, în hamacul ucenicului său; n-am vrut să primesc şi m-am culcat pe o grămadă de fân proaspăt. Acesta a fost patul în care am dormit cel mai dulce somn din viaţa mea, deşi l-am împărţit cu un dulău care, socotindu-mă probabil prieten, s-a întins nepoftit lângă mine. — Da, am cunoscut dulăul, ca şi pe stăpânul lui! Era un câine frumos pe care-l chema Pavilion. — Dar pe stăpânul lui cum îl chema?