Monte-Cassino - Volumul 06 - Sven Hassel Lupta Regimentul 27 Panzer din armata germana in Italia

#romaneactiune #actiune #militare #thriller #spionaj #conspiratii #mister ------------------ Asculta acum fara reclame :   / 153909933   https://contribee.com/ro/cartiaudio/p... ------------------ Bubuitul tunurilor se auzea până la Roma, la două sute cincizeci de kilometri. Nu puteam zări marile nave de luptă dar, de fiecare dată când trăgeau o salvă, marea clocotea ca pe jar. Întâi o sclipire orbitoare, urmată apoi de un bubuit de tunet. Îi făceau piftie pe grenadierii noştri. În câteva ore, regimentele de blindate, slab înarmate, au fost nimicite. De la Palinuro şi până la Torre del Greco toată coasta era în flăcări. Sate întregi au fost rase în câteva clipe. Ceva mai la nord de Sorrento, un buncăr, un mastodont de câteva sute de tone, a fost azvârlit în aer şi o dată cu el o întreagă baterie de coastă cu plutoanele ei cu tot. Din sud şi din vest au apărut roiuri de Jabo{1}. Zburau la mică înălţime, bombardând şoselele şi drumurile, nimicind totul în calea lor. Şoseaua naţională 19 a fost distrusă pe o lungime de o sută cincizeci de kilometri. Oraşul Agripoli a dispărut de pe suprafaţa pământului în numai douăzeci de secunde. Printre stânci erau camuflate cu o iscusinţă diabolică tancurile de apărare. Împreună cu noi sub tancurile grele se găseau adăpostiţi grenadierii Regimentului şaisprezece. Urma să fim o gustare aleasă pentru băieţii de dincolo atunci când o vor porni spre plajă. Mii de obuze răscoleau pământul explodând şi schimbând în noapte neagră lumina zilei. Un infanterist urca panta în fugă, dând din mâini ca un nebun, beat de frică. Îl urmăream nepăsător: o figură obişnuită. Eu însumi cunoscusem în zori acea spaimă care te paralizează, îţi cuprinde maţele şi te face să-ţi strângi fesele. Încremeneşti, sângele îţi îngheaţă în vine, chipul ţi se face alb ca varul, ochii ficşi, eşti mai mult mort decât viu! Îndată ce camarazii bagă de seamă ce se întâmplă, tabără asupra „bolnavului“. Dacă pumnii nu ajung, se trece la loviturile date cu patul armei. Atunci te prăbuşeşti, hohotind de plâns, iar ceilalţi lovesc întruna… Tratamentul este brutal, dar reuşeşte de cele mai multe ori. Aveam obrazul încă plin de vânătăi, căci Porta mă cotonogise zdravăn. Îi eram recunoscător. Dacă ar fi dat mai cu milă, aş fi fost bun pentru cămaşa de forţă. Mi-am îndreptat privirile înspre Bătrân{2}; stătea întins între şenilele tancului. Zâmbi şi îmi făcu un semn de încurajare. Porta, Micuţul şi Heide jucau zaruri. Acestea se rostogoleau pe un covoraş verde; Porta îl şterpelise de la bordel, de la Ida-Gălbejita. O salvă de artilerie grea, trasă de pe cuirasate, nimeri în plin o companie de infanterişti care tocmai cobora muntele. O mână uriaşă i-a măturat pe toţi. O sută şaptezeci şi cinci de oameni făcuţi chiseliţă împreună cu catârii lor! Ne-am pomenit cu „ei“ la asfinţit, când soarele cobora la orizont către apus, orbindu-ne: o mulţime de şalande speciale de debarcare, răspândindu-şi peste plajă puşcaşii marini. Vechi marinari trecuţi prin multe, ostaşi de meserie, precum şi tineri recruţi speriaţi, chemaţi sub arme în urmă cu două luni. Noroc că mamele lor nu-i puteau vedea în clipa aceea. Infernul lui Dante era un parc de distracţii pe lângă ceea ce-i aştepta.