Ion Minulescu - Romanta Tineretii

Ion Minulescu - Romanta Tineretii Recita Tudor Turcan Regie/Imagine Calin Laur Ion Minulescu - Romanta tinereţii Necunoscuta care se vindea N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era, Dar fiindcă ea aflase cine sunt - Poetul poreclit "Fluieră-vânt" - Şi fiindcă mă ruga stăruitor Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător, Sinceritatea ei m-a-nduioşat Şi-n cadrul preţului fixat - Un preţ absurd, Ridicul Şi meschin, Cu care-aş fi băut un kilogram de vin - M-am îmbătat de gura ei Şi-am adormit Pe laurii idilelor lui Teocrit... Dar vai !... Necunoscuta se vindea Nu numai mie, dar şi altora !... Şi-azi un ciocoi, Iar mâine un calic O cumpărau la fel - mai pe nimic - Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana !... Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun - Dar cum îi luase mintea Dumnezeu, Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu... Şi-atunci - De teamă să n-o bat, Sau s-o ucid Şi s-o ascund sub pat - Deşi-o iubeam, am renunţat la ea Şi n-am mai vrut să ştiu cine era !... Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt, Necunoscuta care se vindea, S-a dat la fund Şi-a dispărut... Şi nimeni n-a mai întrebat de ea De când intrase, parcă, în pământ, Cu numele-i mereu necunoscut... Şi totuşi, Eu Am întâlnit-o iar, Dar nu ca altădată, pe trotuar, La cafenea, Sau în tramvai... Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai, Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar, În care sta de veghe cuminte, Şi-aştepta O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea !... Dar ce păcat Că regăsirea ei m-a-ndurerat... Şi-n loc s-o mai sărut - Cum aş fi vrut - Am început să plâng cu-adevărat !... Necunoscuta care se vindea De data asta, nu mai era Ea - Era doar vechea ei fotografie, Pe care mi-o dăduse numai mie !... Şi-acum, Cred c-aţi ghicit cine era Necunoscuta care se vindea... Era chiar tinereţea mea !...