Romanţa zilelor de ieri Ion Minulescu și Claudia Millian

Pe 11 aprilie 1944, chiar în ziua aniversării căsătoriei sale, și la aproape o săptămână de la bombardamentele americane asupra Bucureștiului, Ion Minulescu, ajuns la vârsta de 63 de ani, a murit la Spitalul Brâncovenesc. “Cu Ion Minulescu a dispărut o figura foarte vie a mișcării noastre literare, un temperament original, amestec de boem și dandy, purtător de steag al tendințelor de înnoire în lirica românească, după Macedonski, după Mircea Demetriade, Ștefan Petică și Iuliu Săvescu, înaintașii cărora le-a adus uneori omagiul său. Nimeni din câți l-au cunoscut, l-au auzit citindu-si versurile pe scenele pe care apărea cu plăcere sau numai l-au văzut trecând înfășurat în marile lui șaluri colorate nu vor putea uita pe artistul independent în persoana căruia s-au concentrat timp de aproape patru decenii lozincile modernismului literar. Monologul lui exploziv făcut din verva paradoxală și cinică va lipsi de aici înainte acelora care se obișnuiseră să vadă în el un camarad sau un înaintaș… Revistele literare își țin la început ușile închise pentru el și poetului îi plăcea să-și amintească, până în anii lui din urmă, de chipul cum a izbutit să-și introducă versurile în Viața literară a lui Ilarie Chendi și să-și câștige admirația directorului, consimțind numai să-și transcrie bucățile în versuri regulate”, scria Tudor Vianu într-un articol omagial închinat lui Ion Minulescu în iulie 1944. (Revista Fundaţiilor Regale: revistă lunară de literatură, artă şi cultură generală, 1 iulie 1944) Citiți povestea: https://dosaresecrete.ro/romanta-zile...