Un lung tren ne pare viata

Un lung tren ne pare viata; o Ne trezim in el mergand, Fara sa ne mai dam seama o Unde ne-am suit si cand. Fericirile sunt halte o Unde stam cate-un minut; Pana sa ne mai dam seama, o Suna... pleaca... a trecut... Iar durerile sunt statii o Lungi, de nu se mai sfarsesc, Si, in ciuda noastra parca, o Tot mai multe se ivesc. Arzatori de nerabdare o Inainte tot privim, Vrem s-ajungem tot mai iute, o La vreo gara ce-o dorim. Ne trec zilele... trec anii... o Clipe sfinte si dureri, Asteptand, hraniti de visuri, o Noi momente de placeri. Multi copii voiosi se urca. o - Cati in tren ne-am intalnit!... - Iar cate-un batran coboara; o Trist, de forta istovit... Vine-odata insa vremea o Sa ne coboram si noi... Ce n-am da atunci, o clipa o Sa ne-ntoarcem inapoi? Caci, pe cand privim in urma, o Plangem timpul ce-a trecut... Suna gara vesniciei!... o Am trait, dar n-am stiut...