Ce se întâmplă cu India și Pakistan

Dacă vreți să susțineți financiar proiectul, puteți să contribuiți aici:   / ceseintampla   Nicăieri în lume două forțe nucleare nu sunt mai aproape de război decât în punctul acesta. Și nu orice forțe nucleare, ci unele capabile chiar să recurgă la așa ceva. Subiectul disputei este această regiune Kashmir. Dac-o luați așa ea cu totul reprezintă 1,5% din suprafața Indiei. Pakistani are peste 240 de milioane de oameni iar India peste 1 mld 400 de mii. Da de ce se bat ca pe o regiune? Dacă vă mai adaug și că acolo clamează teritorii și China, situația pare o nebunie. Ce e cu teritoriul ăla? De-acolo pleacă apa. Pedte 60% din apa de suprafață a Pakistanului provine din râurile care își au originea în regiunea Kashmir. India e ceva mai puțin dependentă de acea regiune, doar 7% din apa sa vine de acolo. Cu tot cu rezerviști, Pakistan are peste un milion de soldați, India peste două milioane. Nu e chiar ceva care arată ca și când ar fi de joacă. Sute de ani începând cu secolul al 18-lea, zona aceea a fost dominată de Imperiul Britanic. După al doilea război mondial, Anglia a decis că nu mai poate gestiona zona respectivă. India și a dobândit independența și s-a produs o delimitare pe criteriul religios, Pakistan, stat cu identitate musulmană. India, cu majoritate hindusă. Deci, s-au făcut două țări. Kashmir a fost inițial un stat princier autonom în cadrul Indiei Britanice, iar la momentul Partiției din 1947, nu a fost „dată” nici Indiei, nici Pakistanului – ci trebuia să aleagă cui să se alăture. Acolo locuiau mai degrabă musulmani. Ceea ce ar fi trebuit cumva să te ducă cu gândul că se vor alătura Pakistanului. Deși populația era preponderent musulmană, conducătorul statului, maharajahul era hindus și a decis alipirea la India după invazia triburilor pakistaneze. Sprijiniți de statul Pakistan, niște separatiști au comis niște atrocități populației hinduse, Încercând alipirea regiunii la statul lor. Maharajahul a cerut sprijinul conducerii Indiei. India a cerut, ca precondiție, semnarea Instrumentului de adeziune – actul prin care Kashmirul devenea parte a Indiei. Odată rezolvat chestiunea aceasta au trimis trupe care, au oprit avansul forțelor invadatoare și au început contraofensiva. După luni de lupte, India a dus conflictul în fața ONU. În 1949, s-a semnat o încetare a focului: Kashmirul a fost împărțit în două. India a păstrat ~2/3 din teritoriu (Jammu & Kashmir, Ladakh) Pakistan a controlat ~1/3 (Azad Kashmir și Gilgit–Baltistan) Și de-aici încolo regiunea asta început să fie o sursă importantă de conflict între cele două state. La care conflict iși trage un scaun la masă și China și ea simțind că are treabă cu această regiune și are teritorii de luat. Tot acest conflict s-a încheiat cu o înțelegere pe care a gestionat o ONU și se numește pacea de la Karachi. Iar ăsta este orașul în care s-a asemnat, în anii 60, înțelegerea pentru gestionarea apei, înțelegere pe care vedeți bine că nu o mai respectă acum. Dar ăsta este orașul. 16 milioane de oameni și câțiva copaci. Karachi se numește. Este un oraș în care se face trafic de apă. Este un fenomen documentat de BBC, Al Jazeera, The Guardian. Este marea problemă a Pakistanului. Dacă vă e cald la 40 de grade, gândiți-vă că aici sunt 50. Cu cât e mai cald, cu atât e nevoie de mai multă apă, oamenii ăștia au nevoie de 5 miliarde de litri pe zi, fiind atât de cald, apa se evaporă și au doar jumătate din necesarul ăsta de care vorbeam un pic mai devreme, și atunci ajung să facă trafic cu apă. Ajung în situația de a face trafic cu apă, există o piață neagră a apei, acolo traficanții de apă. Cum vă sună asta? Capitala Pakistanului, Islamabad, se află la doar aproximativ 45 de kilometri de teritoriul disputat al Kashmirului. Dacă India ar iniția ipotetic o invazie convențională totală asupra Pakistanului, ar putea folosi Kashmirul ca poziție de unde să atace capitala cu artilerie și rachete, în timp ce armata principală indiană ar avansa prin terenul relativ plat din sud. Dacă Pakistanul ar controla în schimb întregul Kashmir, India nu ar mai avea capacitatea de a flanca rapid capitala pakistaneză în timpul unui conflict, iar Pakistanul și-ar îmbunătăți semnificativ adâncimea strategică în fața Indiei. Mai mult, fără Kashmir, Pakistanul nu ar avea acces direct la ceea ce a devenit principalul său aliat geopolitic – China. China are, la rândul său, un număr semnificativ de dispute teritoriale separate cu India, iar conform principiului „dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”, Pakistan și China au devenit din ce în ce mai apropiate de-a lungul decadelor, pe fondul rivalității și disputelor teritoriale comune cu India. Relația dintre China și Pakistan a devenit chiar mai serioasă în secolul XXI, deoarece Pakistanul a devenit proiectul-cheie în cadrul Inițiativei Belt and Road (BRI) a Chinei.