Acolo de unde, cei duși au sosit - Oastea Domnului

Acolo de unde cei duşi au sosit nu-i lună, nici stele, nici soare, dar nu e niciunde Hristos mai Slăvit mai Viu, mai Puternic, mai Mare... Acolo-n cuptorul ce arde nestins pier urme şi visuri şi feţe, dar sufletul gustă din cerul atins divinul trăirii măreţe. Acolo-n căinţa şi-n plînsul amar mor patimi, dorinţi şi păcate, dar sufletul iese din marea de jar ca faţa luminii curate. Acolo se-ngroapă deşartele-averi cu scrumul trăirii deşarte dar sufletul strînge din chin şi tăceri comori care trec peste moarte. De-acolo v-aducem cu chip strălucit minuni şi-adevăr şi cîntare şi calea aflată şi preţul plătit şi harul re-ntors în Lucrare. Hristos să vă facă mai treji să păstraţi solia Lucrării curate nicicînd să nu-nfrîngă iubirea de fraţi plecări, rătăciri şi păcate. Hristos să vă facă odoare de preţ în slujba Lucrării sfinţite s-ajungeţi la slava Eternei Vieţi urmaţi de mulţimi nesfîrşite. T.D.