Genocidul uitat din Transilvania (1241/1242)

Începând cu iarna anului 1241, peste Transilvania s-a abătut un coșmar cumplit, chiar și după standardele Evului Mediu! Năpasta a ținut până în vara anului următor și deși avem un document care descrie cu lux de amănunte genocidul la care a fost supusă populația locală, episodul a fost uitat aproape complet azi! Documentul cu pricina este CARMEN MISERABILE Super destructione Regni Hungariae temporibus Belae IV regis „per Tartaros facta. Adică, pe românește Cântec de jale despre distrugerea regatului Ungariei în timpul regelui Bela al IV lea, făcută de tătari. Lucrare cunoscută după titlul prescurtat de Carmen miserabile. Deși amintită în treacăt de istoriografia noastră, opera este prea puțin cunoscută în mediul românesc și foarte puțini au citit-o cap-coadă. Autorul scrierii este un cleric superior, italian de origine, Magister Rogerius. Acesta ne povestește cum invazia tătară este precedată de refugiații ruși, cuman și polonezi care fugeau din calea mongolilor. Veștile aduse de aceștia erau atât de cumplite încât mulți nu le credeau a fi reale. Apoi primii tătari își fac apariția la frontiera Ungariei și în sfârșit are loc atacarea orașului german Rodna. Apoi puhoiul mongol se revarsă peste Transilvania, Oradea, Cenadul și alte cetăți sunt trecute prin foc și sabie. Hoardele tătare ajung până la Viena iar regele maghiar Bela al IV lea scapă cu viață la limită găsind refugiu în insulele de pe coasta Dalmației. La retragerea lor din Ungaria, tătarii provoacă distrugeri cu mult mai mari decât la venirea lor. Populația locală trece printr-un genocid cumplit, violurile sunt folosite ca armă psihologică și există indicii că mongolii puneau la cale exterminarea completă a ardelenilor pentru a se așeza ei înșiși aici. Din fericire moartea bruscă a marelui han îi face să abandoneze operațiunile și să se retragă pentru alegerea unui nou mare han. Populația care a reușit să se refugieze prin păduri întâmpină cu bucurie reîntoarcerea autorităților maghiare care vor relua țara în stăpânire după retragerea tătarilor. Marea invazie mongolă din 1241-1242 a schimbat total modul de organizare militară a Ungariei medievale. Rolul cetăților va deveni foarte important, invazia tătarilor demonstrând valoarea unui oraș fortificat față de unul lipsit de ziduri. După 1242 Ungaria se va reface treptat și va trece iarăși dincolo de linia Carpațior întemeind mărci de graniță la sud și la est de lanțul muntos. Tătarii vor continua să atace Ungaria în deceniile și secolele viitoare dar ungurii nu vor mai fi niciodată la fel de vulnerabili ca în 1241/1242. De acum Ardealul era plin de cetăți și fortificații, ardelenii își învățaseră lecția!