De la Mangalia la Calarasi cu Honda Forza 125 | Impresii dupa Maraton1000 si calatoria prin Dobrogea

Tronsonul 1: Mangalia - Adamclisi, 87 km in 1h 20 min Concluziile maratonului Este in acelasi timp mai usor si mai greu decat am crezut Conteaza scuterul, dar conteaza si modul in care il conduc. Inamicii sunt la fiecare curba. Inamicii sunt la fiecare curba. Conditia fizica este aliatul sau inamicul meu. Frumusestea calatoriei consta in schimbarea de relief constanta. Timpul trece mai usor daca povestesc despre locurile pe unde trec. Zona montana a fost mai usoara decat zona de campie. Inamicii sunt invizibili. Ultimii 50 de km au fost cei mai grei. Calatoritul in grup este mai dificil decat solo riding-ul. Organizarea maratonului este mai dificila decat pare. Modul in care m-am organizat personal este un proiect pe care l-am tratat foarte serios. Oboseala fizica este teribila dupa Mai bine regret ca am facut decat ca nu am facut Ego este activat Sate Albești: Denumirea actuală este o traducere sau o adaptare a numelui tătâresc Akbaș (ak = alb, baș = cap/vârf), atribuit localității în 1856. Până în 1924, a purtat și numele de Sarighiol (sari = galben, ghiol = lac/baltă). Cotu Văii: Numele descriptiv provine de la poziționarea satului pe o curbură pronunțată a unei văi. În trecut, localitatea s-a numit Chiragi (sau Kiracı în turcă), nume ce făcea referire la „chirigii” sau transportatorii care activau în zonă. Negru Vodă: Orașul a fost numit astfel în 1926 în onoarea legendarului descălecător al Țării Românești. Denumirea istorică a fost Caraomer (în turcă Kara Ömer, „Omer cel Negru”), după numele unui comandant otoman care a întemeiat așezarea în 1715. Cerchezu: Toponimul amintește de populația de cerchezi (din Caucaz) colonizată aici de Imperiul Otoman în 1873. Denumirea veche era Cerchezchioi (în turcă Çerkezköy, „Satul Cerchezilor”). Căscioarele: Este o denumire românească ce a înlocuit, prin Decretul 799/1964 , vechiul nume turcesc Mamușlia (sau Mamuşlu). Viroaga: Numele actual se referă la configurația terenului (o vale adâncă sau o „viroagă”). În perioada otomană, satul se numea Calfachioi (Kalfaköy), ceea ce s-ar traduce prin „Satul Calfei”. Olteni: Satul a primit acest nume după 1878, când a fost colonizat cu familii de români venite din Oltenia. Numele său anterior a fost Demircea (în turcă Demirci, „Fierarul”). Furnica: Denumirea a fost adoptată în 1964. În trecut, localitatea purta numele turcesc Șchender (sau İskender), varianta orientală a numelui Alexandru. Tufani: Numele modern a înlocuit vechea denumire Caraaci (în turcă Karaağaç, care înseamnă „ulm” sau, literal, „copacul negru”). Șipotele: Toponimul românesc (referitor la izvoare) a fost atribuit satului care în trecut se numea Ghiuvegea(sau Güveci). Adamclisi: Provine din limba turcă, Adam Kilisse, care se traduce prin „Biserica Omului” (adam = om, kilise= biserică). Turcii au dat acest nume deoarece au confundat ruinele monumentului triumfal roman Tropaeum Traiani cu resturile unei biserici. Tronsonul 2: Adamclisi - Calarasi, 71 km in 1h 6 min Sate Urluia: Numele provine de la valea și pârâul cu același nume. Toponimul are rădăcini vechi, fiind asociat cu termenul turcic Urlu (sau Ulu), care înseamnă „mare” sau „sfânt”. Există și ipoteza onomatopeică a „urlatului” apei sau vântului prin vale, dar originea turcă este mai probabilă. Ion Corvin: Satul poartă numele voievodului Transilvaniei (tatăl lui Matei Corvin). Până în 1912, localitatea s-a numit Cuzgun (în turcă Kuzgun înseamnă „corb”), motiv pentru care a fost aleasă ulterior figura istorică a lui Corvin (simbolul familiei fiind corbul) pentru redenumire. Negureni: Este un nume descriptiv românesc (ales probabil pentru fenomenele meteorologice din zonă) care a înlocuit în 1932 vechea denumire Caranlâc (în turcă Karanlık, care înseamnă „întuneric” sau „loc întunecos”). Băneasa: În trecut, localitatea s-a numit Parachioi (în turcă Paraköy, „satul cu bani” sau „satul banului”). Denumirea românească actuală este o traducere semantică, „Băneasa” făcând trimitere tot la „bani” sau la soția unui ban (boier). Lipnița: Numele are origini slave, derivând din cuvântul lipa (tei). Așadar, Lipnița s-ar traduce prin „Teișor” sau „Locul cu tei”. Ostrov: Termenul este de origine slavă și înseamnă „insulă”. Deși localitatea nu este o insulă propriu-zisă, numele se referă la configurația terenului de la malul Dunării, unde brațele fluviului și bălțile formau frecvent insule și grinduri. Silistra: Orașul (aflat acum în Bulgaria, dar istoric legat de Dobrogea) are o istorie toponimică foarte veche. Provine din numele antic Durostorum (de origine dacă sau celtă). În perioada bizantină a devenit Dorostolon, iar turcii l-au transformat în Silistre. O ipoteză sugerează că numele actual ar putea deriva din rădăcina tracică pentru „râu/curent”.