Limba Moldovenească? Dovezile istorice | Cronicarii | Texte | Adevăr sau propagandă | Moldova

Spațiul dintre Nistru și Prut, cunoscut ca o parte a Moldovei istorice, a avut un destin diferit comparativ cu moldovenii ce au ales prin Mica Unire să facă parte din România. Tragedia a avut loc în anul 1812, când politica țaristă de expansiune a decis pe nedrept să rupă teritoriul și să îl numească Basarbia. Odată cu acest eveniment s-au început o serie de politici imperialiste țariste, apoi sovietice, care au fost îndreptate spre a schimba conștiința de neam și identitatea băștinașilor, care trebuiau să îmbrățișeze o limbă lor străină - rusă - și să vadă ca dușmani pe români. Subiectul abordat este actual și discutat în societate, deoarece trăim în timpul unor schimbări tectonice geopolitice, care au permis Chișinăului să iasă de sub dictatura moscovită și să respire mai liber. Moldovenismul a fost o politică planificată și direcționată de sus în jos, în care moldoveanul de rând nu mai avea voie să gândească și să își discute trecutul strămoșilor, ci doar să fie un individ confuz, ce a fost dresat de sovietici că e periculos să adreseze întrebări. Moldovenii urmează să decidă direcția de dezvoltare, dar este complicat să construiești un proiect atunci când cetățenii sunt divizați. Interesant de remarcat căci până la anexarea țaristă, conform izvoarelor accesibile, nu se cunoaște o dușmănie și diferențiere între Moldova și Muntenia. Conflicte și neînțelegeri au fost, dar ele erau de ordin politic între domnitorii feudali, care își apărau interesele. Pe de altă parte, intelectualii, printre care cronicarii și reprezentații școlii Ardelene susțin elementele ce formează coloana vertebrală a limbii române vorbită în cele trei provincii: Muntenia, Transilvania și Moldova. Limba este un elemnt definitoriu al națiunii, căci în primul rând un român e cel ce vorbește limba.