ARHIVA DE VOCI: Volumul 25. Veta GHIMPU-MUNTEANU - DE CINE DORUL SE LEAGĂ

Apreciata interpretă de muzică populară şi redactor muzical la Radio Moldova, Veta Ghimpu Munteanu s-a născut într-un sat micuț, „fără perspectivă”, cum era etichetat în documentele timpului. Cu toate acestea, ea a reușit prin realizările sale profesionale să-l facă cunoscut întregii republici, devenind Cetățean de Onoare nu numai al satului, ci și al comunei. A avut fericirea de a savura o copilărie frumoasă. S-a născut cu toată lunca Prutului în față și cu toate minunile ei – sălcii, păpuriș, cocostârci și lișițe… Era un copil neastâmpărat, cu multă fantezie, dar în același timp foarte corect și responsabil. În copilărie, practic, nu a avut jucării. Îşi dorea nespus de mult o păpușă, pe care așa și nu a mai avut-o. De aceea, experimentele ei de cusătoreasă le implementa pe tot felul de iepurași din cauciuc, cărora le tăia urechile ca să le poată pune broboadă pe cap. Tot pe acești iepurași îi înmormânta în grădină, după ce le pregătea sicriul. Astăzi s-ar părea un joc macabru, dar atunci, în copilăria ei, petrecerea defuncților pe ultimul drum făcea parte neapărat din viața comunității şi a fiecărui membru a ei. A crescut concomitent cu toate bucuriile și necazurile satului. Poate de aceea copiii din sat cresc mai căliți, mai pregătiți pentru viață. Munca fizică făcea parte obligatoriu din preocupările lor, responsabilizându-i foarte mult. Cunoștea prețul lucrurilor, al hăinuțelor pe care le avea foarte puține. Știa că trebuie să aibă grijă de cei mici. Copilăria dusă în lipsuri, care pe atunci era o realitate, a făcut-o să prețuiască cu adevărat munca și efortul părinților ei de a-i susține la studii și de a fi mulțumitoare destinului pentru șansele care i s-au oferit mai târziu. Ca orice domnișoară, la rândul ei, a cunoscut sentimentul dragostei, formându-şi la acest capitol o poziţie foarte clară. Dragostea pentru ea întotdeauna a avut un sens suprem, o atitudine selectă și serioasă. A fost mereu prudentă cu bărbații. Nu lega prietenii oricum. Era severă și uneori nemiloasă cu ei. De aceea, poate, în viața ei de domnişoară s-a întâlnit doar cu doi bărbați – dragoste la nivel platonic, al treilea fiind soțul ei. Ea consideră că dragostea din adolescență, deși i-a rămas cu un gust amar, e întruchiparea inocenței și a naivității, cea din tinerețe e cu o altă încărcătură. Atunci i-au fost dedicate primele versuri, a cunoscut primele zboruri. Era ridicată pe piedestal, ca apoi să fie zdrobită de acolo, de la înălțime. A cunoscut zborul, dar și marea dezamăgire. Apoi a venit el ca un vulcan în viața ei și a măturat tot ce a fost până la… După ce au trecut vârtejurile, s-au așezat lucrurile și viața Vetei a început a prinde un contur aparte, un sens de a fi trăită frumos și consistent. Căsătorindu-se cu omul drag, au creat un cuplu admirat de toată lumea, mai ales pe la evenimentele mondene. El – matur și inteligent, ea – tânără și ambițioasă. A devenit ambiţioasă doar datorită faptului că a simţit şi a preţuit mult susţinerea lui Simion. Cu toate acestea, începuturile căsniciei lor, au recunoscut şi ei, nu au fost deloc ușoare. Părinții, și dintr-o parte, și din alta, nu au fost încântați de alegerile lor, dar și în societate era multă vorbărie. Slavă Domnului, că pe atunci nu era în modă presa galbenă. La toate acestea Simion i-a spus: „Hai, să ne apărăm unul pe altul de ai mei și de ai tăi, de gurile rele din târg și să ne căutăm de viață”. Era un înțelept și asta a făcut-o pe Veta să rezist multor încercări. Dar trecerea barierei de la statutul de student la soție a fost cam anevoios. Deși erau căsătoriți, timp de trei luni şi-a numit soțul Simion Feodorovici, așa cum se spunea pe atunci, spre amuzamentul celor din jur. Apoi, vreo doi ani, ea nu a îndrăznit să se alăture discuțiilor în companiile la care participa împreună cu Simion. Era surprinsă să vadă și să stea la o masă cu atâtea personalități deodată – Grigore Grigoriu, Emil Loteanu, Mihai Dolgan, frații Teodorovici etc. Pe parcursul întregii vieţii, Veta s-a bucurat de susţinerea soţului, care îi aprecia activitățile ei profesionale. Datorită lui Simion și cu ajutorul lui a venit la Radio în Redacția muzică, unde, iată, lucrează de peste 40 de ani. Tot Simion a mers la Andrei Tamazlâcaru și i-a spus că Veta poate cânta, rugându-l să o asculte. Se bucura ca un copil de orice succes al ei. Fiind cu 16 ani mai în vârstă, Simion a adus-o în mediul lui, în generația lui, în același timp nedesprinzându-se de generația ei. A avut norocul să păşească paralel cu generațiile respective și să încerce să ia tot ce-i mai bun de la ele. În mod special, amintirile și crâmpeiele din viața somităților întâlnite, pe care apoi le-a expus în publicații, emisiuni radio, la TV și în cărți. Mai multe detalii biografice vă invităm să aflați consultând publicația multimedia în colecțiile Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova.