E-an-na - Epitaf (Official Music Video)

"Epitaf" speaks to us about the lack of respect that we show towards mother Earth, the one that keeps us alive, and to which, in exchange, we only cause suffering. In spite of this revelation, the song doesn't have to be an actual Epitaph. It rather urges to a collective act of gaining awareness of the situation, and to change this situation through small, but meaningful acts. Turneu Aniversar 10 Ani 12.02.2026 – Bucureşti, Expirat 19.02.2026 – Iaşi, Urbana 20.02.2026 – Bacău, Valhalla 21.02.2026 – Suceava, ARC 12.03.2026 – Cluj-Napoca, Form Space 13.03.2026 – Sibiu, Oldies 14.03.2026 – Timişoara, Casa Tineretului Bilete: https://m.iabilet.ro/artist-e-an-na/ Concerte / Booking E-an-na: [email protected] Contact - 0757746610 Song recorded @ Vlad Bornuz, Blană Records Studio. Video shot by by Allyas Dweller (Răzvan Lupaşcu), Andrei Cth, Alex Teutişan at Celtic Transilvania Festival & Magura Wave. Video edited by Allyas Dweller (Răzvan Lupaşcu). Mixed by Bornuz Vlad. Mastered by Mike Kalajian. Artwork by Tiron Costin. Buy this song: https://e-an-na.bandcamp.com/ Instagram:   / eannaromania   Facebook:   / eanna.romania   Lyrics: Pas după pas ţărâna de sub noi mucegăieşte suntem o boală incurabilă a unei mame gravide dezbrăcată şi învineţită contorsionată pe un pat de paie umede într-o încăpere întunecată bătută şi murmurând: „Frunză verde, nu! cârpă jegoasă în locu-i; din limpede pârâu aţi creat un şanţ de deversare a propriilor vise, furtuni de nepăsare păşesc cu chip de om”. Ar fi trebuit să avem grijă de ea cu entuziasm şi adoraţie, ca de-un pui de dragon; ca de-o corabie cu greu dobândită; ca de un fluier – singurul pod către insula pe care te adăposteşti de cei care te vor aidoma lor. Noi doi, tu şi cu mine privim spre cerul nopţii să-i răpim privirii tăişul înfipt în pieptul ei de mâna noastră. „Frunză verde, nu! cârpă jegoasă în locu-i; furtuni de nepăsare păşesc cu chip de om” Noi doi, tu şi cu mine privim spre cerul nopţii să-i răpim privirii tăişul înfipt în pieptul ei de mâna noastră. Mergem cu ochii deschişi spre propriul sfârşit să fie permanent răul instaurat? Cu fiecare clipă îl consolidăm; fiecare gest al nostru e un cuvânt urât caligrafiat în epitaf.