Te-am așteptat

„Te-am așteptat” este o baladă românească emoțională, o poveste despre dor, absență și iubirea care rămâne chiar și atunci când timpul nu mai iartă. Versurile surprind așteptarea ca pe o rană frumoasă: gări goale, trenuri care nu mai vin, nopți cu lună nouă, ploi, umbre și vise care se sting încet. Este o piesă despre iubirea pierdută, despre regăsire, despre golul lăsat în urmă, dar și despre lumina care continuă să ardă în suflet. Un poem cântat pentru cei care au iubit prea mult, pentru cei care au rămas, pentru cei care încă mai cred că unele suflete se întorc. Refrenul devine o mărturisire: un strigăt tăcut, o chemare, o ultimă încercare de a păstra vie o lumină care încă arde în interior. „Te-am așteptat” este o piesă superbă, plină de imagini vizuale și emoție pură — o poveste despre tine, despre mine, despre noi toți. 🎧 Gen: baladă, muzică românească, cinematic, emoțional 💫 Teme: dor, iubire, așteptare, pierdere, regăsire 🔥 Pentru playlisturile: „muzică de suflet”, „piese de dragoste”, „balade emoționale”, „muzică românească 2026” #TeAmAsteptat #BaladaRomaneasca #MuzicaRomaneasca #PiesaNoua #MuzicaEmotionala #CantecDeDragoste #Balada #VersuriRomanesti #PoezieCantata #Dor #Iubire #Asteptare #MuzicaDeSuflet #CinematicSong #RomanianMusic #LoveSong #EmotionalSong #newmusic2026 Te-am așteptat atunci, la ceas de seară, Când umbrele se-ntind peste pământ, Și dorul, ca o tainică povară, Se sprijinea de sufletul flămând. Te-am așteptat cum așteaptă o gară Un tren ce nu mai vine fluierând Cu inima bătând din piept să-mi sară La gândul că vei sosi în curând. Te-am așteptat… și încă te mai chem, Prin nopți ce cad în mine rând pe rând, Dar tu ești primul vers al noului poem Iar eu sunt dor și taină în ultimul cuvânt Te-am așteptat… și poate-am fost prea mult, Prea plin de dor, prea gol fără de tine, Dar dacă vii, scapă-mă de tumult Îmi ești luna din noapte și dimineți senine Te-am așteptat sub luna-aceea nouă, Ce-și picură argintul peste noi, Dar tu erai pierdută-n picături de rouă În alte nopți, în alte lumi, în ploi. Și-am învățat că timpul nu mai iartă, Că visul ars nu poate fi întors, Că dragostea, când pleacă, nu se ceartă, Ci lasă-n urmă, un gol nemilos. Te-am așteptat… și încă te mai chem, Prin nopți ce cad în mine rând pe rând, Dar tu ești primul vers al noului poem Iar eu sunt dor și taină în ultimul cuvânt Te-am așteptat… și poate-am fost prea mult, Prea plin de dor, prea gol fără de tine, Dar dacă vii, scapă-mă de tumult Îmi ești luna din noapte și dimineți senine Și dacă n-ai să-mi mai pășești în casă, Rămân cu mine, martor și ecou Și nu regret decât un gând ce apasă Că între noi a fost real și n-a fost doar în visul meu. Te-am așteptat… și-n mine te mai strig, Ca pe-un răspuns ce nu mai vrea să vină, Dar chiar și-așa, în tot ce-a fost cândva, Ai fost iubirea mea din inima prea plină. Te-am așteptat… și-n mine te mai strig, Ca pe-un răspuns ce nu mai vrea să-ajungă, Dar chiar și-așa, din tot ce-a fost cândva, Te mai păstrez în suflet, frumoasă mea nălucă.