Reziliența prin cultură. Teodor Baconschi | SICUT IN CAELO ET IN TERRA - Partea a II-a

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară. De ce este important efortul României de ancorare în Occident, atât în cultura organizațională a Uniunii Europene, cât și în spațiul alianței euroatlantice? Care este partea nevăzută a acestui dublu scut și cum se raportează el la lumea creștină? Se poate spune că, înainte de 1989, în anii regimului dictatorial, și tradiția devenise, la rândul ei, un scut redutabil? Cum putem face ca tradiția să rămână vie, fără a cădea în capcana ideologiilor și a rumorilor antimoderne? La ce se referă „inteligența libertății” și cum o putem învăța, pentru a o transmite mai departe? Este posibil ca libertatea să se manifeste uneori ca un principiu deformator? Continuând incursiunea în arhitectura volumului 𝘚𝘪𝘤𝘶𝘵 𝘪𝘯 𝘤𝘢𝘦𝘭𝘰 𝘦𝘵 𝘪𝘯 𝘵𝘦𝘳𝘳𝘢. 𝘚𝘵𝘶𝘥𝘪𝘪 𝘥𝘦 𝘢𝘯𝘵𝘳𝘰𝘱𝘰𝘭𝘰𝘨𝘪𝘦 𝘢 𝘳𝘦𝘭𝘪𝘨𝘪𝘦𝘪, cea de-a doua parte a dialogului dintre Teodor Baconschi, eseist, diplomat și istoric al religiilor, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne dezvăluie preocupările culturale și personale din miezul cărora s-au conturat articolele și eseurile din secțiunea „Fascinația tradiției”, precum și subtilele conexiuni dintre libertate și tradiție, care ne îndeamnă să o examinăm pe cea din urmă cu respect și onestitate, în lumina unei filosofii conservatoare. 0:00 Teodor Baconschi | SICUT IN CAELO ET IN TERRA - Partea a II-a 8:48 „Creștinătatea e defunctă ca un corp politic al creștinismului în istorie – în istoria Occidentului, cel puțin – și încercările de a repolitiza creștinismul au eșuat și la Stalin, după Al Doilea Război Mondial, când a pus din nou la lucru nu doar tradiția lui Ivan cel Groaznic, ci și pe cea a vechii ortodoxii rusești, și la Salazar sau Franco…” 17:22 „Tradiția este un spațiu controversat, ambiguu, plin de lacune, cu lumini și umbre, un spațiu uman, un spațiu al trecutului, al strămoșilor, al ancestralității și, totodată, un loc unde nu poți să nu fii selectiv. Deci nu poți să îmbrățișezi tradiția în bloc, pentru că atunci e fetișizată…” 26:10 „Sunt acum foarte bucuros să constat – urmăresc și pe Facebook – că este o asociație a restauratorilor de monumente istorice din România. E o renaștere tăcută, discretă, pe care doar localnicii o văd imediat, de patrimoniu care, cu bani europeni în general, e salvat 𝘪𝘯 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘦𝘮𝘪𝘴.” 35:17 „Dar aici e un mister al nelegiuirii, care nu poate fi rezolvat nici aici, nici acum. De ce preferă oamenii servitutea voluntară – e o chestie care mă depășește. Probabil de asta, pentru că în sclavie nu mai ai responsabilități; e altul care decide pentru tine și, în condițiile acestea, nu mai trebuie să faci opțiuni morale dureroase…”