Ion D. Sarbu - Arca bunei sperante | Teatru radiofonic

#TeatruRadiofonic #TeatruAudio #IonSarbu ►► ABONEAZĂ-TE:    / adymagdici   ► Ascultă TEATRU COMEDIE:    • Teatru comedie   ► Ascultă TEATRU DRAMĂ:    • Teatru drama   ► Ascultă TEATRU AVENTURĂ (MISTER, POLITIST):    • Teatru aventura (mister, politist)   ► Ascultă POVEȘTI (BASME):    • Teatru basme (povesti)   ------------------------ Piesa de teatru radiofonic Arca bunei sperante [1985], Ion D. Sarbu, este o drama. Piesa se desfășoară pe o arcă ce plutește de generații pe apele unui potop nesfârșit. Micuța comunitate este condusă de bătrânul Noe și soția sa, Noa. Aceștia încearcă să mențină speranța unui liman (Muntele Ararat), în timp ce fiii lor reprezintă trei tipologii ale degradării umane: Sem: Tiranul obsedat de ordine, cuști și ierarhie. El vede lumea ca pe o clasificare de animale și obiecte. Ham: Tehnocratul rece care crede doar în puterea mașinilor și în capacitatea de a distruge totul dacă nu deține controlul. Iafet: Intelectualul ratat, sceptic și alcoolic, care transmite mesaje disperate (SOS) în eter, primind ca răspuns doar propriul ecou. Echilibrul fragil este zdruncinat de două apariții: Ara: O fecioară crescută în taină de Noa, simbol al speranței și al viitorului. Ea trebuie să-și aleagă un soț dintre cei trei frați pentru a asigura continuitatea speciei. Protos: O ființă primitivă (omul-animal) pe care Ara l-a educat în spiritul bunătății. Prezența lui Protos la masa familiei declanșează o criză ideologică: Sem vrea să-l închidă în cușcă, considerându-l un animal, în timp ce Ara îl vede ca pe un om mai pur decât „stăpânii” săi. Conflictul atinge apogeul în jurul „Actului de proprietate” al Arcei. Sem și Ham se luptă cu ferocitate pentru el, amenințându-se reciproc cu arme biologice sau tehnologice. Noe intervine și dezvăluie adevărul amar: actul este o foaie goală. Arca aparține tuturor și nimănui; ea este „bunul suflet omenesc” și aparține doar celor care o merită prin iubire. Simțind coruptia morala a fraților, Protos decide să părăsească Arca pe o plută improvizată. El alege incertitudinea morții în libertate („urmând o stea”) în locul sclaviei civilizate. Ara îl ajută să fugă, oferindu-i clepsidra și pergamentul simbolic. În paralel, bătrâna Noa moare, visând la o pâine rumenă care se transformă în soare. Moartea ei marchează sfârșitul vechii ordini și lasă destinul Arcei în mâinile tinerei generații. Ara își face alegerea finală: îl alege pe Iafet, singurul capabil de dragoste și remușcare. Ea încearcă să-l salveze din apatie, propunându-i un pact al speranței împotriva urii lui Sem și Ham. Totuși, piesa se încheie tragic. Iafet este rănit, prăbușindu-se în brațele Arei. Piesa este o meditație profundă asupra condiției umane. Ion D. Sarbu arată că adevăratul potop nu este apa de afară, ci ura și setea de putere din interior. Arca rămâne un simbol al supraviețuirii prin spirit, iar Ara este forța care, deși înfrântă fizic, păstrează aprinsă flacăra „bunei speranțe” într-un univers care pare să fi uitat de oameni. ÎNTREBARE: Ce vede Iafet în viziunea finală, când se află aproape de pragul morții? ------------------- Distributie: George Constantin, Valeria Seciu, Gina Patrichi, Florian Pittiș, Dan Condurache, Șerban Celea, Nicolae Pomoje. In alte roluri: Adrian Petrache, Aurelian Napu, Cristian Molfeta.