ARHEOLOGIA CRIMELOR COMUNISMULUI - CAZUL IENEA IOAN (VERENDIN / 2013)

ACŢIUNEA DE DESHUMARE A OSEMINTELOR LUI IOAN IENEA ÎN SATUL VERENDIN, COM. LUNCAVIŢA, JUD. CARAŞ-SEVERIN (19-20.09.2013) Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a organizat în zilele de 19 şi 20 septembrie 2013 o acţiune de investigaţii arheologice în localitatea Verendin. Scopul acestei acţiuni a urmărit deshumarea pe cale arheologică a osemintelor lui Ioan Ienea, care a fost ucis prin împuşcare de Securitatea comunistă în ziua de 17 februarie 1950. Ioan Ienea s-a născut la 15 martie 1909 în satul Verendin, fiind fiul lui Nicolae şi a lui Floarea. Părinţii săi au avut patru copii dintre care trei fete, Ioan fiind singurul băiat. În 30 iulie 1936 s-a căsătorit cu Marta Mutaşcu, născută în 3 noiembrie 1919 la Verendin şi decedată în 10 aprilie 1997. Au avut împreună un singur fiu, Ion, născut la 1 iulie 1937 şi decedat în 19 august 2010. Ioan Ienea a fost un ţăran care s-a ocupat cu cultivarea pământului şi creşterea animalelor. A fost încorporat în armată pentru satisfacerea serviciului militar la o unitate militară din oraşul Cugir, jud. Alba. Contingentul său a fost mobilizat pentru a participa la acţiunile militare de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial. Ca participant la război, Ioan Ienea a avut şi statutul de veteran de război. După instaurarea regimului comunist, în zona Banatului au luat fiinţă mai multe grupări armate de rezistenţă anticomunistă. Cea mai importantă dintre acestea a fost Organizaţia colonelului Ion Uţă, un ofiţer de carieră care în perioada 1941 -1943 a îndeplinit funcţia de prefect al fostului judeţ Severin. Prin trădare, colonelul Uţă a fost ucis în februarie 1949 într-o confruntare armată cu trupele de securitate, care a avut loc în zona satului Borlovenii Noi din jud. Caraş-Severin. Organizaţia a continuat să existe şi după moartea lui Ion Uţă, până în anul 1955, dată până la care toţi membrii ei au fost pe rând arestaţi sau ucişi. Ioan Ienea a fost un sprijinitor al acestei grupări de partizani. Aflându-se de acest fapt, în primăvara anului 1949 autorităţile l-au arestat în satul natal, însă a reuşit să evadeze. S-a refugiat pentru un timp în zona muntoasă din jurul Verendinului unde a stat împreună cu câţiva partizani din gruparea colonelului Uţă. A revenit apoi în sat unde la început a stat ascuns pe la rude şi cunoştinţe. În acest timp şi-a amenajat o ascunzătoare săpată sub casă, despre care autorităţile au aflat de la un cumnat de-al său, care fusese arestat şi torturat. Contemporanii afirmă că acesta a mărturisit locul unde se află Ienea doar în momentul când a fost pus cu picioarele pe jar aprins. După obţinerea informaţiei, în dimineaţa zilei de 17 februarie 1950 casa lui Ioan Ienea a fost înconjurată de soldaţi din trupele de securitate, care au pornit o acţiune de căutare şi scotocire a întregii gospodării. Ienea a fost surprins în ascunzătoarea de sub casă, fiind împuşcat în cap de către un soldat. Victima a fost îngropată în afara cimitirului situat în partea de jos a satului (Sălişte). Nici o rudă, preotul sau alţi consăteni nu au avut voie să participe la înhumare. Interviuri cu Nicolae Ciurică din Teregova, unul dintre ultimii partizani anticomunişti în viaţă, cu Ioan Ienea, nepotul victimei, şi cu Gheorghe Petrov. Sursa materialului – Adevărul Holding.