Doamne ai mila de cei care-i chemi

O,Doamne ai milă de cei care-i chemi să vină pe urmele Tale, /ajută-i în lupta din grelele vremi,nimic să nu-i frângă pe cale./ Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat prea mari prietenii sau păcate, /să nu-l mai întoarcă din drumul curat dorinţa spre cele lăsate./ Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pământ iubiri prea adânci şi prea grele, /să nu-Ţi lase calea,cu sufletul frânt şi inima-ntoarsă spre ele./ Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi şi scapă-l de orice robie, /ca,slobod de-a lumii deşarte poveri,să-Ţi poată urma numai Ţie./ Ajută-l pe-acel cu suflet legat,ce-ascunse păcate mai ţine, /pe-acel care Tu nu-l desparţi de păcat,păcatu-l desparte de Tine./ Ajută-l pe-acel ce, plecând,lasă tot,pe veci să se rupă de toate, /să n-ajungă stâlp ca femeia lui Lot privind blestemata cetate./ Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar şi nu-i pregătit de junghiere, /să nu-l prindă frica de-al morţii hotar,pierind la un pas de-nviere./ Ajută-i pe toţi,când e clipa cea grea,să biruie tot ce-i mai leagă, /ca,dând lumea-ntreagă pe dragostea Ta,să afle-a ta dragoste-ntreagă./