VARU SANDEL - CHIRIASUL - super parodie 2013

VARU SANDEL - CHIRIASUL Album ''Ciobanita 2'' Mi-o batut gazda aseara in geam Sa-i dau chiria daca o am Pe un an intreg Ca is mahmur m-am prefacut Si ca de atata baut nu inteleg Ce e pe mine-i si-n dulap Si cand ma imbrac zici ca ma mut Dar cui sa-i spui ca viata mea e o poveste Mananc ce pot si beau cat este daca ii Ma doare capul de dator Sunt chirias pana am sa mor Unde sa ma duc, vreo incapere sau ceva Sa-mi cumpar sa stiu ca-i a mea Nu cred ca apuc Nu am nimoc dar nu ma plang Cand am avut n-am vrut sa strang Dar nu sunt trist de pe ozi pe alta traiesc Ma mir mereu cand ma trezesc Ca mai exist Indrăgitul personaj interpretat de actorul Alexandru Pop este prezent la Drobeta-Turnu-Severin în calitate de prezentator al Festivalului Ţărilor Dunărene, iar prezenţa sa nu a putut trece neobservată, mai ales că a fost recunoscut şi salutat cu căldură de toată lumea. În stilul său caracteristic, Văru' Săndel ne-a acordat un interviu „de tot râsul". Cu alte cuvinte, văruţul ne-a dovedit, pe viu, că este un om plin de viaţă, mereu pus pe şotii. Reporter: Care a fost pri­mul lucru pe care l-ai făcut, atunci când ai pus piciorul în orăşelul nostru? Sandu Pop: Îmi place ora­şul, îmi plac oamenii de aici. Ce-am făcut prima dată... am fost la Taverna, dar nu zic a cui! Am mâncat, ne-am întâlnit cu organizatorii, cu domnul director (n.r. Marian Popescu, director Centrul Cultural „Ni­chita Stănescu"), ne-a spus cam ce avem de făcut pentru astăzi (n.r. ieri), că am venit de ieri (n.r. miercuri). Mai am nişte prieteni lumânărari, care se ocupă cu sculptura în ceară şi sunt şi ei aici ca să expună nişte lumânări foarte fru­moase, parfumate. Şi m-am întâlnit şi cu ei. Şi, bineînţeles, dacă tot îl am pe colegul şi prietenul meu Şerban Geor­gevici cu mine, n-am putut să nu bem şi un şpriţ prelung de vară. Rep: Eşti o persoană veselă, un actor foarte bun, un om care ştie să guste viaţa. Care e diferenţa dintre Săndel şi Văru' Săndel? S.P.: E o diferenţă mare, pentru că Văru' Săndel nu are pro­bleme cu întreţinerea, cu copiii, cu şcoala, cu ghioz­da­nul, cu uniformele. Sandu Pop în schimb are de toate în cap: facturi, telefoane, întreţinere, asigurări. Doar că, dacă dă Dumnezeu şi e totul în regulă, Văru' Săndel e bun muncitor şi face bani, iar Sandu Pop îi cheltuieşte. Rep: Cum vine şcoala pentru cea mică? S.P.: Vine cu emoţii pentru că a încheiat un ciclu din viaţa şcolară, iar acum trece într-a cincea. Suntem cu toţii foarte curioşi cum se va adapta la doamna dirigintă, cu pro­fesorii, cu fiecare materie. Rep: Cum a fost trecerea ta în clasa a cincea? S.P.: Eram undeva prin Bistriţa, cu părinţii mei, care lucrau acolo la un şantier, în Colibiţa. A fost o trecere fru­moasă, pentru că m-au ales co­mandantul unităţii de pionieri, chiar în clasa a cincea. Pentru că avusesem o inspecţie şi am răspuns la toate întrebările despre realizările comunis­mu­lui. Şi am spus eu câteva rea­lizări despre care ştiam eu: Transfăgărăşeanul, Canalul Du­năre-Marea Neagră, şi di­rectoarea a zis: „Sandu, un adevărat comandant de uni­tate!" Alegerile urmau peste o săptămână şi toată şcoala a ridicat mâna pentru mine. Şi eram în competiţie cu băiatul şefei de şantier, şi cu băiatul aprozariţei, care era mai mare decât şeful de şantier. Iar mama, vreau să spun, că parcă era primăriţa Bistriţei, aşa mergea pe acolo după ce m-au ales. Rep: Apoi ai evadat din Ardeal şi ai ajuns în Bucu­reşti. Cum ai ajuns la te­leviziune? S.P.: În Bucureşti am ter­minat o altă etapă importantă din viaţa mea, facultatea. Am dat concurs la teatrul de co­medie, a început o altă etapă, de aici, au venit televiziunile printr-un prieten, Dan Tufaru, Dumnezeu să-l odihnească. El m-a luat sub aripa lui, m-a susţinut şi mi-a arătat ce am de făcut. Am început cu dublaje la desene animate, vocea lui Scooby Doo fiind a mea. . Rep: Vei ieşi la pensie tot ca Văru' Săndel? S.P.: Nu pot să-mi prevăd viitorul, dar sper din tot sufletul să meargă treaba, mai ales că am grijă de personaj tot timpul şi-l primenesc.