Stau pe Muntele Inalt

Cântare de admirație pentru frumusețea creației lui Dumnezeu Stau pe muntele înalt și privesc în jur, La natura ce-a creat bunul Dumnezeu. Văd păduri și văi, văd cerul minunat, Și mă umple pacea Celui ce le-a creat. Aud izvoare reci șoptind printre stânci, Și păsările cântă din înălțimi adânci. Fiecare floare, fiecare nor pufos, Îmi vorbește tainic despre Dumnezeu cel bun și frumos. *Refren* O, ce frumos, ce frumos, Este tot ce-a creat Hristos! Munți și stele, flori și zori, Toate cântă slava Lui în cor. O, ce frumos, ce frumos, Tot pământul este glorios! Inima-mi tresaltă de iubire și dor, Lăudând pe Creator. *Versul 2* Soarele coboară peste câmpul înflorit, Îmbrăcând natura într-un aur nesfârșit. Vântul mângâie iarba cu al său suspin ușor, Iar pământul pare-un cântec plin de dor. Luna se ridică peste codri și câmpii, Aprinzând pe boltă mii și mii de făclii. Iar eu stau uimit privind măreția Sa, Mulțumind din suflet pentru dragostea ce-mi dă. *Refren* O, ce frumos, ce frumos, Este tot ce-a creat Hristos! Munți și stele, flori și zori, Toate cântă slava Lui în cor. O, ce frumos, ce frumos, Tot pământul este glorios! Inima-mi tresaltă de iubire și dor, Lăudând pe Creator. *Punte* Când privesc spre cerul nesfârșit, Înțeleg cât sunt de iubit. În fiecare lucru creat de mâna Sa, Strălucește bunătatea și puterea Sa. *Refren Final* O, ce frumos, ce frumos, Este tot ce-a creat Hristos! Mări și râuri, flori și zori, Toate cântă slava Lui în cor. O, ce frumos, ce frumos, Harul Lui este minunat și prețios! Iar eu voi cânta cât voi trăi, Despre frumusețea creației Lui. *Final* Stau pe muntele înalt și privesc în jur, La natura ce-a creat bunul Dumnezeu. Și din toată inima voi spune neîncetat: „Slavă Ție, Doamne, pentru tot ce-ai creat!” 🎵