În zadar se mai grăbește | Adunarea anuală a Oastei Domnului Oradea

În zadar se mai grăbește În zadar se mai grăbește cel ce pleacă mai târziu, alergarea lui sfârșește cu un strigăt în pustiu. Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta, pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos. În zadar se mai frământă cel ce n-a vrut când putea, mila și chemarea sfântă și-are vremea ei și ea. Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta, pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos. În zadar se mai căiește cel ce-a ars ce n-are preț, râsul clipei îl plătește plânsul veșnicei vieți. Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta, pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos. În zadar va plânge-odată vremea harului de-acum cel chemat cu-atâtea lacrimi, dar nu-i pasă nicidecum. Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta, pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos. Câtă vreme încă este cale și prilej, și har, nu uita de toate-aceste, căci curând va fi-n zadar. Pentru mântuirea ta, nu mai sta, nu mai sta, pentru cerul tău frumos, vin' acum, vin' acum la Hristos.