Să ard de sete...

Să ard de sete... Să ard de sete tot n-aș bea din apele stricate ce le-ntîlnesc în calea mea prin lumea de păcate. Să mor de foame, tot n-ating mîncările-otrăvite spre care ne-ncetat mă-mping păcate și ispite. Să crap de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate pe unde slugile pîndesc iubiri îndurerate. Să pier în drumuri n-aș intra în casa blestemată care-ar zdrobi și-ar întrista iubirea mea curată. Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce diavolul mi-ntinde, să zac în șanț, să mor sărac pe Domnul nu-L voi vinde. Mai bine plîng acum, un ceas, cu Domnu-n părtășie decît fără Hristos rămas să plîng o veșnicie! —Traian Dorz https://www.poeziitraiandorz.ro/2240-...