Ep. 10 | Despre rușinea în spovedanie și despre treptele mândriei

În Filocalia pentru omul contemporan pr. Grigorie Foltiș este în dialog cu pr. conf. univ. dr. Grigore-Dinu Moș pe marginea Filocaliei XI. „Cine nu-și mărturisește păcatele și scăderile în mod lămurit, ci prin ghicituri și pilde, încă nu a învins cu totul mândria. El vrea încă să se ascundă în ceea ce are rău. De aceea, are nevoie de multe rugăciuni pentru a fi scăpat de mândrie. Duhovnicului trebuie să i se spună păcatele lămurit.” (Sf. Dumitru Staniloae, notă de subsol din Filocalia 11) „Cu cât este mai mare rușinea în spovedanie, cu atât este mai bună spovedania. Spovedania bună este ca o moarte, ca o junghiere. E lovită total imaginea de sine, iubirea de sine, slava deșartă, mândria. Este o expunere în lumină ce ucide omul vechi. Dacă nu simte rușine, atunci înseamnă că eul a găsit un mod viclean de a se autoproteja. Doar mărturisirea gândurilor ce trec prin cap provoacă rușinea la maxim. Până nu zice omul gândurile, încă doar zgâraie suprafața eului. Deci spovedania gândurilor, nu doar a păcatelor, este punctul de unde începe spovedania duhovnicească și unde se poate experimenta rușinea acea teribilă, faptul că eul propriu ce era încă pus în centru, este în sfârșit detronat de sine însuși, și de asemenea, se poate vedea forța extraordinară a acestei spovedanii.” 00:00:00 - Introducere 00:01:53 - Mărturisirea lămurită a păcatelor 00:04:33 - Rușinea în spovedanie 00:07:05 - Originea gândurilor și spovedania lor 00:10:29 - Apa Duhului din care trebuie sa bea ucenicii 00:12:36 - Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm 00:15:45 - Despre încrederea în sine și gândul că am scăpat de patimi 00:22:10 - Treptele mândriei