Interviu-eveniment cu Laurențiu Cazan

Și-a descoperit vocaţia de muzician în primii ani ai copilăriei, şi-a început cariera ca instrumentist; cânta la ghitară, vioară, pian, muzicuţă („Cam de la vârsta de trei ani cântam la muzicuţă. Tatăl meu cânta foarte bine la acest instrument şi îmi pare rău că n-am reuşit niciodată să-l aduc la o emisiune tv. La şase ani am intrat la şcoala de muzică şi destinul meu era deja trasat”), fiind şi un bun percuţionist. Deşi s-a născut la Bacău, primele lecţii de muzică luându-le de la profesori din orașul natal, Laurenţiu Cazan este acum un brand al Buzăului. „Foarte puţini ştiu că eu de fapt m-am născut la Bacău (n.n.: 28 decembrie 1957). Acolo am avut noroc de nişte profesori extraordinari, care mi-au dat primele lecţii de viaţă, mai importante decât cele despre legile care te conduc către succes în muzică”. Artistul a povestit despre rolul fundamental pe care l-a avut educatoarea de la grădiniţă în viaţa sa: „La insistenţele educatoarei, părinţii mei m-au dus la Liceul de Artă, să dau concurs cu toate că înscrierile se terminaseră iar locurile erau ocupate. Profesorii au fost foarte entuziasmaţi în momentul în care au văzut ce pot să fac, astfel că la şase ani ani am început să studiez vioara, iar în clasa a cincea pianul”. Se consideră un autodidact pentru care secretul succesului a fost învățarea continuă. „Am studiat foarte mult şi o fac şi acum. Cred că întotdeauna am fost un autodidact. Contează foarte mult să studiezi tu, să ai ambiţia ca tu să fii propriul tău profesor”... Care au fost cele mai importante momente din cariera lui Laurențiu Cazan? 1982,1983 și 1992... Primul se suprapune melodiei „Uită tristeţea”, care a avut un succes nebun la public. „Toată lumea pe stradă cânta piesa asta şi se ţineau după mine de parcă eram Michael Jackson. Peste alte câte luni a urmat un alt succes la public, cel avut cu melodia «Sunetul Ploii». Apoi, în 1992, a fost «Say Something», piesa cu care am obţinut locul doi la finala naţională pentru Eurovision”... Care au fost situaţiile cu grad de dificultate? „A existat un moment delicat la «Cerbul de Aur» din 1993, când un finlandez din juriu m-a acuzat că am făcut play-back. Cu toate că au retractat după festival, am rămas fără niciun premiu. A fost o aberaţie pentru că nu aveai cum să păcăleşti atâta lume şi atâţia ingineri de sunet”... Preferințe? „Îmi place foarte mult să fac sport(...) Îmi place foarte mult să desenez caricaturi. Îmi plac foarte mult filmele de comedie şi desenele animate de calitate din anii '60-‘80” (n.n.: secolul al XX-lea)... Ce nu-i place? „Nu-mi place că noi nu mai avem patrie şi că suntem foarte dezbinaţi. De aici derivă infinitele nemulţumiri ale oamenilor(...)”... Palmares: Locul II în finala națională „Eurovision”/din 1993, cu melodia „Say Something”; Locul II în Irlanda, la „Song Festival”; Locul II la „Cerbul de Aur”/ediţia din 1996... Redactor Șef (realizator): Nicolae Tomescu Operator cameră: Dumitru Lupu Montaj video: Bogdan Zlei