POLI vs UNIBUC vs ASE | Raspuns la toate intrebarile pe care le ai

Salutare, olimpicilor! Eu sunt Dragos. Tata mi-a dat numele de Homner, iar bunica a zis sa am si un nume de sfant, asa ca ma cheama si Alexandru, dar nimeni nu ma striga asa. Viata mea este destul de scurta, dar cuprinzatoare. Cu totii cred ca ati avut acel coleg popular, frumos, inconjurat numai de fete frumoase si plin de bani. Asa va rog sa ma imaginati si pe mine. Fix asa cum v-am descris. Acum luati fiecare caracteristica in parte si negati-o. Acum, asta sunt eu! Nu mi-a placut mie prea mult scoala, dar mi-a placut cartea. Mi-au placut informatica... interesant... fizica... mhh... si cel mai mult, matematica ... pfff. Mi-au placut asa de tare incat am vrut sa fie cel mai bun la fiecare. Am luat o multime de premii si medalii, dar daca va vine sa credeti, nu am muncit deloc pentru ele. Nu pot numi munca ceva la ce ma trezeam plin de energie dimineata si as fi dat orice petrecere sau iesire cu prietenii, numai ca sa mai rezolv o problema la mate sau sa fac un program la info. Cine a gasit ceva ce-i place, ma intelege! Daca credeti ca am fost pana acum doar un soarece de biblioteca, o sa va surprind putin. Am practicat karate de la 6 ani la un nivel inalt, iar la cele 60 de kilograme ale mele nu a fost o performanta de nebagat in seama. Nu eram cel mai curajos, nici cel mai talentat, chiar din contra, preferam sa dau primul si sa fug, dar totusi, ambitia si tupeul de a nu renunta m-au ajutat enorm. Un matematician, care sta in fata calculatorului si se bate pe la karate... ce mai lipseste? Exact, spiritul artistic. Asa ca am facut la inceput, putin la misto, orga electronica la Palatul Copiilor, timp de 4 ani, dar dupa m-am intrebat „ce imi trebuie ca sa fiu artist pana la capat?”. Da, stiu, o Scoala de Arte. Asa ca am terminat si o scoala de arte cu media 10. Intre timp am invatat sa cand si la chitara... pana la urma, sunt artist! Singur invat, singur ma bat, singur fac galagie, dar ar fi si cazul sa facem o echipa. Asa am construit cea mai cool echipa de robotica din tot Galatiul. Daca m-a mancat sa o fac, acum sa am si grija de ea. Unul tipa, unul plange, unul s-a imbatat... si nu sunt 2, nu sunt 5, nu sunt 10. Ci sunt 20. Niciun curs de leadership si de team management nu se compara cu „a pune mana” si a face ceva. Ca de gura suntem toti buni. Un tip cu nasul in carti, in calculator si in roboti, care face un sport de contact, in timpul liber sparge timpanul vecinilor exersandu-si talentele: caracterizarea tipica a unui timid. Ce as putea face? Hai sa vorbesc. Si mai bine, sa vorbesc in public. Nimic nu ma face mai fericit decat sa fiu ascultat de zeci de oameni. Am fost speaker la conferinte, am avut interviuri la ziare si televiziuni si am luat parte la cursuri de public speaking numai ca sa-mi mai potolesc aceasta foame de vorbit. Asta a fost si motivul pentru care am dat REC la camera. Fiindca vreau sa va arat ca nimic nu e greu. Pana la varsta de 20 de ani am incercat tot ce imi era frica ca nu pot, si o sa fac asta in continuare, iar asta vreau sa va impartasesc si voua. Sunt sigur ca o sa ajung MARE si o sa schimb vieti in bine. Iar acest vlog este un documentar live! Uitati-va de acum ca sa nu platiti cursurile mele peste ani! Vizionare placuta! ;) PS. Daca ai citit pana aici, atunci distribuie-l si prietenilor tai. Daca un prieten de-al tau ar avea o informatie care ti-ar putea schimba viata in bine, ai vrea sa afli? ––––––––––––––––––––––––––– Happy Life by FREDJI   / fredjimusic     / fredjimusic   Music promoted by Audio Library    • Happy Life – FREDJI (No Copyright Music)   ––––––––––––––––––––––––––– Pentru mesaje, pareri, mai multe informatii si viitoare colaborari, fara frica: Email: [email protected] Instagram: @salutdragos Facebook: Dragos Homner LinkedIn: Dragos Homner Daca nu raspund la 1 MINUT distanta de cand am vazut mesajul, dau un suc!