AVRAM ZENOVIE - EROISM IN VREME DE RAZBOI

Un capitol important al participării ţării noastre la Campania din Vest din timpul celui de-al Doilea Război Mondial îl reprezintă, fără îndoială, contribuţia Armatei române la înfrângerea rezistenţei naziste de pe teritoriul Slovaciei, iar ofiţerul Avram Zenovie a scris, prin devotamentul său faţă de misiunea încredinţată, o pagină semnificativă din istoria plină de fapte eroice a armatei române. Citește mai mult pe https://centenar.ampt.ro Avram Zenovie s-a născut la 26 noiembrie 1906 la Şeica Mare, judeţul Sibiu. Adolescentul Zenovie s-a pregătit pentru cariera de ofiţer urmând mai întâi cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu, urmate de Şcoala Superioară de Război, unde tânărul militar se va forma ca ofiţer de comandă şi stat major. Acesta s-a făcut imediat remarcat datorită vastei sale culturi generale și a solidei sale pregătiri profesionale, motiv pentru care este numit, în 1941, adjunct al ataşatului român al apărării la Berlin. Tânărul ofiţer nu se sfieşte nici din această poziţie să îşi exprime liber opiniile cu privire la Dictatul de la Viena, atitudine ce îi va atrage numeroşi duşmani şi va determina chemarea sa de la post înainte de termen. Capacitatea sa intelectuală deosebită îl recomandă pe Avram Zenovie pentru o poziţie în cadrul Marelui Stat Major, unde se remarcă prin cunoştinţele temeinice privind tactica şi strategiile de luptă. La insistenţele sale este detaşat Şef de Stat Major în cadrul Diviziei 11 infanterie, sub comanda generalului Constantin Bădescu. Formarea sa profesională de excepţie şi curajul sunt calităţi care s-au manifestat pe deplin prin participarea lui directă la confruntările din Cehoslovacia. În martie 1945, a cerut să ia parte la luptă cu un detaşament al Regimentului 2 Dorobanţi, stopând astfel retragerea forţelor hitleriste. Detaşamentul a plecat la cota 1104 din Munţii Fatra Mare spre Ulmanka pe un teren muntos şi accidentat şi a purtat lupte grele, în continuu, timp de trei zile. Participarea sa efectivă în linia întâi se va dovedi benefică pentru moralul militarilor români care au fost bucuroşi să îl aibă alături, pe câmpul de luptă, pe şeful lor de stat major ce va lupta până la sacrificiul ultim, asemenea multora dintre subordonaţii săi. Maiorul Avram Zenovie avea să fie găsit mort, după reluarea ofensivei, la 1 aprilie 1945. Reconstituirea modului de acţiune din acele zile de către comandantul diviziei, generalul Bădescu Constantin, consemnată în raportul nr. 2012 din 8 aprilie 1945, ne oferă următoarele detalii despre condiţiile concrete în care şi-a pierdut: CURAJ PANA LA CAPAT „Maiorul Avram Zenovie, plin de curaj, sub un bombardament violent de artilerie şi sub ploaia de gloanţe, a îmbărbătat trupa şi ofiţerii detaşamentului rezistând la încercuire 3 zile şi trei nopţi până la terminarea muniţiei”. Pentru faptele sale de arme, locotenent-colonelul Avram Zenovie a fost decorat post-mortem cu ordinele „Coroana României” clasa a IV-a cu spade, „Steaua României” clasa a IV-a cu spade, Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a cu spade şi Medalia cehoslovacă „Crucea de Război”.