Sorin Antohi, Ioan Petru Culianu. O microistorie intelectuală

Conferință în seria lunară Prelegeri academice a Filialei Iași a Academiei Române. Aula Academiei Române, Filiala Iași, Bulevardul Carol I, nr. 8. Vineri, 20 februarie 2026, ora 11:00. Introducere de Acad. Viorel Barbu, Președintele Filialei Iași a Academiei Române. Film de Mihnea Popescu. Anunțul și afișul: https://acadiasi.org/ioan-petru-culia... Rezumat: Comemorăm pe 21 mai 2026 35 de ani de la moartea violentă și prematură a unuia dintre cei mai importanți ieșeni din toate timpurile, Ioan Petru Culianu (1950-1991), om de știință, publicist și scriitor cu origini în două distinse familii de savanți, profesori și conducători de instituții academice, Culianu și Bogdan. Ioan Petru Culianu a devenit un mit tragic al culturii române înalte și un personaj de roman polițist al culturii populare. Prelegerea mea se va concentra pe ideile sale și le va prezenta în contextele lor intelectuale, existențiale, istorice. Pentru a marca treizeci de ani de la dispariția lui Ioan Petru Culianu, scriam (Observator cultural, 2021, „Culianu: pe pragul Istoriei”, p. 6): „La aproape o generație istorică de la dispariție, Ioan Petru Culianu se află într-o situație liminală: pe pragul Istoriei, într-un spațiu mental fluid, în plin rit al trecerii de la memoria preponderent vie, fragmentară și pasională (de la hagiografie la calomnie), la cea istoricizată, de ansamblu, critică și calmă (ceea ce definea Paul Ricoeur ca mémoire apaisée). În acești ani se va decide pentru un viitor ale cărui durată și forme nu pot fi anticipate, cu toate operele pe masă, cu biografia completă, cu bilanțul primei faze a exegezei, cine au fost autorul și omul, cum au interacționat între ei și cu toate contextele lor.” În acest spirit am ținut și organizat conferințe în mai multe țări, am tradus și editat scrieri ale autorului, am îndemnat și îndrumat pe alții, am vorbit și am scris. În primul rînd, m-am concetrat pe o istorie a ideilor autorului, adică pe ceea ce se poate separa mai mult sau mai puțin convențional drept știință. În al doilea rînd, am încercat să întrevăd un viitor posibil al ideilor -- care nu s-a mai împlinit, cel puțin nu în lumea aceasta. Am folosit doi termeni convenționali -- idei, știință --, dar la Culianu trebuie vorbit mai curînd de cunoaștere, adică de un întreg arbore (metafora devenită la el concept) de idei și forme inseparabile, sincretice, interactive; de teorii, paradigme, viziuni despre lume, evoluții și constante ale imaginarului social, paradigme, tropi, reprezentări, interpretări, jocuri ale minții etc. Prin urmare, opera polihistorului enciclopedic trebuie permanent înscrisă în meta-orizontul dialogului permanent (deși nu întotdeauna explicit și vizibil la prima lectură) cu opera scriitorului, cu cele ale publicistului, diaristului, epistolierului (etc.), totul aflat mereu în raport cu biografia și epoca (Istoria).