Emanuel Hasan - De ce suspini, o, suflet?.. |Official Audio|

Autor și recitator: Emanuel Hasan Înregistrare, aranjament muzical și editare video: Natanael Hasan De ce suspini, o, suflet?.. De-atâtea ori când sufăr în trupul meu plăpând Mi-e inima ca apa iar sufletul mi-e frânt. . Dar chiar în încercare, chiar în aprins cuptor Aud o voce-n mine spunând încetișor: -De ce suspini, o, suflet și gemi 'năuntrul meu? Nădăjduiește iarăși în Domnul Dumnezeu! El e Vindecătorul și mântuirea mea De min' se va atinge și iar îl voi lăuda! Și-atuncea dintr-odată se-oprește frământarea Și prinde viață-n mine speranța și cântarea; Simt că-mi vorbește Duhul, mă mângâie și-mi spune Că nicicând nu sunt singur și nu voi fi în lume! Că auru-n cuptorul aprins se dovedește Și după prelucrarea sfințită strălucește! Că zi de zi cu grijă cerească El mă poartă Spre casa mea din ceruri, spre slava ce m-așteaptă! Să nu mă tem de clipa când se va isprăvi: Aici când voi apune, dincol' voi răsări! Pentru eternitate! Cu Dumnezeu în cer, Cu Fiul Său, cu sfinții ce l-au urmat pe El! * O, cât e de fragilă a mea casă de lut, Ce încă e în lume și nu s-a desfăcut. . Dar când se va desface voi ști ce-i libertatea, Voi lua aripi de slavă care vor frânge moartea! Așa cum Domnul Slavei călcat-a peste ea Așa și eu călca-voi, că-n cer e casa mea! Sunt fiul nemuririi ca mulți frați și surori Care și-au luat lin zborul spre veșnicele zori; Sau ca mulți ce în lume după etern tânjesc, Să lase-a humei casă pentr-un locaș ceresc! * Am fost eu mai aproape de Domnu-n încercare Când în cuptor stând singur vărsam lacrimi amare? O, da! Căci suferința des pe genunchi m-a pus Și când plângeam eu singur m-a ridicat Isus! E oare mai aprinsă dorința după El Când trec prin încercare? Mai mult aș vrea în cer? O, da! Cu siguranță, c-atunci sunt dezlipit De tot ce nu contează și simt că-s pregătit! Simțit-am eu vreodată pe Domnul în cuptor Precum acei trei tineri când le fu Salvator? O, da! Fără-ndoială, a fost și m-a salvat: Cu mâna Sa străpunsă pe loc m-a vindecat! * O, Domnul meu, Rabuni, Mântuitor iubit Mi-am pus nădejdea-n Tine și știu că n-am greșit! Tu ești Izvorul Vieții și răsplătirea mea, Eu cred că sus în ceruri pe veci Te voi lăuda! Când lumea se afundă eu simt că mă desprind Tot mai ușor spre ceruri, spre zorii ce se-aprind! Când auzi-voi glasul Tău ce mă va chema Dă-mi aripi de lumină să pot spre Tin' zbura! S-aud în cer, acasă: -fiu drag, bine-ai venit Trecut-ai de cuptoare, ești aur curățit!