”Ierusalim, cetatea mea” (NOU 2026)

Autor: Traian Dorz Versuri: Ierusalim, cetatea mea, tot sufletul-mi suspină: Când oare, când te voi vedea, când oare-n tine voi intra? Să cânt în mântuirea Ta pe marea cristalină. Când oare, când te voi vedea, când oare-n tine voi intra? Să cânt în mântuirea Ta pe marea cristalină. Ierusalim, sfânt dor nestins, ce dulce va fi-n tine! Când lungul zbucium va fi-nvins, când țelul drag va fi atins Iar plânsul șters, uitat și stins și zilele senine! Când lungul zbucium va fi-nvins, când țelul drag va fi atins Iar plânsul șters, uitat și stins și zilele senine! Oraș cu ziduri de topaz, iubirea mea te cheamă Cu rugăciunile-n extaz, cu râu de lacrimi pe obraz, Cu dorul să te vadă azi, strigându-ți: ia-mă, ia-mă! Cu rugăciunile-n extaz, cu râu de lacrimi pe obraz, Cu dorul să te vadă azi, strigându-ți: ia-mă, ia-mă! Dar până atunci, Ierusalim, trimite-ne din tine Arvuna harului sublim pe care-l cerem și-l dorim, Biruitori să moștenim comorile-ți divine. Arvuna harului sublim pe care-l cerem și-l dorim, Biruitori să moștenim comorile-ți divine. Nu este permisă copierea sau repostarea acestui conținut. Dumnezeu să vă binecuvânteze!