Melancolii de toamna...Maestro Ceyhun

Cantul toamnei.... de Valery Becart ,,Când m-am trezit în zori ploua... n-a mai plouat de mult. Stropi mari, albaştri, -- lacrimi calde -- se rostogoleau şi-n cânt sacadat îmi şopteau: „e toamnă iar... e toamnă iar". O, de necrezut!... cum timpul a trecut ... „Şterge-ţi lacrima şi-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând -- ca un şirag de perle -- din ochi melancolici izvorând"... (aşa-mi şoptea un gând) Şi-n ritmul sacadat al ploii m-am strecurat -- şi-am început să cânt; „e toamnă iar... e toamnă iar, şi n-am avut habar cum vremea a trecut o, de-aş fi ştiut... de-aş fi ştiut!" Ploua în zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb -- şi ţipăt de cocori. Risipă de lacrimi şi paşi osteniţi... şi-amurg violet... pe prag de gând -- s-au aşezat. Stropi mari, albaştri, se rostogoleau -- pe strune de suflet -- şi viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoţeau! Risipă de gânduri... de cânturi... de ploi... şi -- lacrimi cenuşii -- pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei" cu „ochi ruginii" ruginii..."