Vocea dorului. Sanziana. Etno pop

Când noaptea coboară și mi-e inima grea Îmi caut speranța în liniștea mea. Privesc printre stele, o șoaptă trimit, Căci sufletul meu de iubire-i vrăjit. Mă rog la ceruri, cu inima plină, Să transforme orice umbră în blândă lumină. Să împart doar iubire în calea oricui, Să fiu mângâierea și vocea dorului. Pașii mă poartă pe drumuri străine, Dar știu că lumina e mereu cu mine. Un zâmbet, o mână întinsă la greu, Acesta e crezul și visul meu. [Cor] Mă rog la ceruri, cu inima plină, Să transforme orice umbră în blândă lumină. Să împart doar iubire în calea oricui, Să fiu mângâierea și vocea dorului. Lasă liniștea să se așeze peste noi, Lasă gândurile grele să plece înapoi. Din orice suspin o floare va creste, Acolo unde inima din plin iubește. Mă rog la ceruri, cu inima plină, Să transforme orice umbră în blândă lumină. Să împart doar iubire în calea oricui, Să fiu mângâierea și vocea dorului. Vocea dorului... Blândă lumină... Să fiu mângâierea pe-a lumii colină.