Mergea un bătrânel | Poezie scrisă și recitată de Costache Ioanid | Înregistrare audio

Mergea un bătrânel de Costache Ioanid Mergea un bătrânel spre adunare. Trecea încet prin văile-aurii Și el citea cu-n fel de-nfiorare Scriptura sfântă, cartea din vecii. Și cum mergea și se oprea deodată Tot răscolind prin psalmi și prin profeți Un om bogat cu firea-ndestulată Îl înfruntă râzând cu ochi șireți. "- Bătrâne, văd că ești un om cu carte, Ești plin de-nvățătură până-n dinți, Și, tot citind, gândești că după moarte Te-or așeza ispravnic peste sfinți. Măi omule, zadarnică ți-e truda, Cum, tu în rai, tu rob din neam în neam? Nu intră, bre, în slavă, caracuda, Ci, cei bogați, un Iov, un Avraam. Tu, dacă mori, te-or duce pe trei scânduri, Fără slujire, fără lumânări, Eu pun alai de preoți, rânduri, rânduri, Cu rugăciuni spre sfintele-ndurări. Ce poți tu da pentru pomeni, răspunde? Și pentru parastasul tău cât dai? Eu dau oricât, că, uite, am de unde, Și-atuncea, tu sau eu ajung în rai?" "- Stăpâne, să mă ierți de îndrăzneală, Dar dumneata cunoști mai mult ca noi. Dar raiul nu-i pe bani, nu-i pe tocmeală, Și bani în rai n-ar fi decât gunoi. Că toți murim, acesta ne e datul, Dar iată că 'naintea lui Hristos, Oricâte pungi ar stăpâni, bogatul Nu-i alta doar decât un păcătos. Și nu s-a dat sub cer decât un Nume, Decât o slujbă și decât un vad, Fără iertarea lui Hristos anume, Nu poți intra, să știi, decât în iad." "- Mă, pui de rob, nu ți-ai trecut măsura? Te crezi om înțelept și cărturar C-ai buchisit și tu pe brânci Scriptura, Și te-ai făcut duhovnic din plugar? Ia cugetă, bătrâne, cum adică, Vrei să mă legi cu proștii-ntr-un mănunchi? Eu, muntele, să-nvăț de la furnică? Eu, leul, să mă târâi pe genunchi? Nu vezi, la răsărit, la soare-apune, La miazănoapte și la miazăzi, Pământ și ape ale cui sunt, spune? Sunt ale tale sau a cui or fi?" "- Stăpâne, cât cuprinde-n zări, departe, Nimica nu-i al meu, dar nici n-aș vrea. Că, uite, mie-mi spune-această Carte Că eu am mult mai mult ca dumneata. A dumitale-i brazda asta multă, Al dumitale-i bolovanul greu, A dumitale-i valea, dar ascultă: Privește cerul, ceru-ntreg e-al meu!"