Cătălin Crişan - Prieteni De Singurătate

IN SINGURATATE E devreme si stiu ca abia ai plecat Dar fata de geam, cu lacrimi pe obraz, o lipesc Cuvinte grele, raspunsul ce nu ti le-am dat Toate revin si toate in mine se zbat Stiam c-ai sa pleci si stiu ca din nou langa mine vei fi intr-o zi Umbre de noapte, lacrimi si soapte cu mine mereu vor trai Caci in singuratate totul imi pare ca un vis ce-a fost de mult Visul acesta nu vreau si nu pot sa-l ascund Caci in singuratate dragostea moare, visul noptii moare acum Drumul spre tine este aievea pierdut... simt ca l-am pierdut Ploaia rece e ca zambetul tau luminos Si ceata de ieri se-ascunde de un gand obosit E devreme si pasii in drum ti se-opresc Vreau sa iti spun acum cat de mult te iubesc.. Dar vad cum dispare ceata in soare, se deschide un alt drum Se aprinde o zare si sunt ca o mare cautand un tarm mai bun Caci in singuratate totul imi pare ca un vis ce-a fost de mult Visul acesta nu vreau si nu pot sa-l ascund Caci in singuratate dragostea moare, visul noptii moare acum Drumul spre tine este aievea pierdut... Caci in singuratate totul imi pare ca un vis ce-a fost de mult Visul acesta nu vreau si nu pot sa-l ascund Caci in singuratate dragostea moare, visul noptii moare acum Drumul spre tine este aievea pierdut... Au trecut peste noi... O lacrima doare, o lacrima amar