Vino...

O mărturisire spusă din adâncul unui suflet care încă așteaptă. O voce care poartă în ea dor, promisiuni arse și tăceri care dor mai tare decât cuvintele. Piesa aceasta vorbește despre omul care rămâne, chiar și atunci când timpul trece, chiar și atunci când totul pare pierdut. Este povestea unei iubiri care nu renunță, a unei chemări care nu se stinge și a unui bărbat care încă speră că cineva, undeva, va auzi strigătul lui. O emoție crudă, sinceră, care te găsește exact acolo unde ai ascuns cel mai bine ceea ce simți. 🎧 Ascultă cu inima. 💬 Spune-mi ce ți-a trezit în tine. ❤️ Abonează-te pentru mai multe povești cântate. #balada #romantic #emotional #dor #iubire #povestededragoste #sentimente #muzicaRomaneasca #muzicaromaneasca #dorromanesc Pe fruntea mea se cern ninsori de scrum, Și-n piept o pasăre de plumb se zbate, Te cheamă pașii rătăciți pe drum, Prin nopțile cu doruri blestemate. Vino, căci timpul sângerează-n clepsidre, Și s-au aprins pădurile de dor, Să stingem mările și patima de hidre, În clipa când secundele ne dor. Vino ca o vijelie, ca un tunet, ca o lege, Peste viața mea pustie, peste tot ce ne mai leagă! Dacă lumea n-o să vrea, noi doi vom înțelege Vino și mă scapă de singurătatea întreagă! O mare de tăceri ne-mparte o sferă, Și urlă lupi sălbatici la hotar, Speranța mea e-o ultimă himeră, Ce arde pe altarul de coșmar. Zdrobește-mi frica..., calcă peste stele, Și-ntoarce fluviul vieții înapoi! Să fim, deasupra lumilor acele, O singură suflare pentru amândoi. Vino ca o vijelie, ca un tunet, ca o lege, Peste viața mea pustie, peste tot ce ne mai leagă! Dacă lumea n-o să vrea, noi doi vom înțelege Vino și mă scapă de singurătatea întreagă! În palmele mele răsar flori de gheață, Iar ochii îmi sunt arși de-un vis netrăit, Sunt gata să pier pentru-o clipă de viață, Să mor de lumină, dar să mor iubit... Vino ca o vijelie, ca un tunet, ca o lege, Peste viața mea pustie, peste firul ce ne leagă! Dacă lumea n-o să vrea, noi doi vom înțelege, Te astept, tu vino..., de dor mă dezleagă!