Vadim Pomotaru ~ Porumbița mea o sunamit'o...

1. Chiar daca nu-s bogată, nici frumoasă, Ci sunt o simplă fată de păstor, Dar sunt al Lui, a Cerului crăiasă, Și Solomon mă mângâie cu dor. R1: /:Porumbița mea, o Sunamito, Mai rabdă, plânge, așteaptă-mă cu dor! Se-apropie răpirea, o, iubito! Și ne vom întâlni curând pe nori! :/ 2. Chiar dacă râdeți, fete moabite, De arsă-am fața, totuși voi cânta, Când soarele va fi pe asfințite, De arșiță și lacrimi voi uita! 3. Chiar dacă alte fete își pătează Veșmântul alb curat de porumbel, Iubita ta Te-așteaptă și veghează, Și dorul ei e numai pentru El. R2: Chiar dacă valurile se ridică Dorind să stingă-al dragostei foc sfânt, Eu nu mă clatin și nu știu de frică! Iubirea sfarmă-al morții greu mormânt! C: Porumbița mea, o Sunamito, Mai rabdă, plânge, așteaptă-mă cu dor! Se-apropie răpirea, o, iubito! Și ne vom întâlni curând pe nori!