Neagu Djuvara - Șocul întoarcerii în țară | Audiobook

"Amintiri din pribegie” este o carte pe care nici cel mai posmagit cititor nu o poate lasa din mana. Ajunge sa o deschida, si ramane captiv, hipnotizat de atatea peripetii, lumi si personaje. [...] Aceasta viata de om cum putine au fost nu explica totusi decat in mica masura interesul extraordinar al memoriilor lui Neagu Djuvara. "Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care boieria lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. Boiereasca era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si inavuabil. Stia sa fie politicos si cu derizoriul, si cu ridicolul, si cu bufoneria. Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de staif catedratic si de exigente conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamanii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc normativitatea solemna a istoriei de cabinet in pofta vitala de cunoastere, in obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei." (ANDREI PLESU) NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.